Convenție între România şi Canada pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital

România şi Canada, dorind să încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, au convenit după cum urmează:

ART. 1

    Persoane vizate

    Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

ART. 2

    Impozite vizate

    1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele unui stat contractant, indiferent de modul în care sunt percepute.

    2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit ori de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.

    3. Impozitele existente asupra cărora se aplică Convenţia sunt în special:

    a) în cazul României:

    (i) impozitul pe venit;

    (ii) impozitul pe profit;

    (iii) impozitul pe venitul agricol,

denumite în continuare impozit român; şi

    b) în cazul Canadei, impozitele percepute de către Guvernul Canadei în conformitate cu Legea impozitului pe venit,

denumite în continuare impozit canadian.

    4. Prezenta convenţie se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenţă similare, care sunt stabilite după data semnării acesteia, în plus sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în legislaţiile lor fiscale respective.

ART. 3

    Definiţii generale

    1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

    a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Canada, după cum cere contextul;

    b) termenul România, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi mării teritoriale asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, precum şi zona contiguă şi platoul continental şi zona economică exclusivă asupra cărora România îşi exercită, în conformitate cu legislaţia sa şi potrivit normelor şi principiilor dreptului internaţional, drepturile suverane şi jurisdicţia;

    c) termenul Canada, utilizat în sens geografic, înseamnă teritoriul Canadei, inclusiv:

    (i) orice zonă dincolo de marea teritorială a Canadei, care, în conformitate cu legislaţia internaţională şi cu legile Canadei, este o zonă cu privire la care Canada poate exercita drepturi cu privire la fundul mării şi subsolul şi resursele naturale ale acestora; şi

    (ii) marea şi spaţiul aerian de deasupra fiecărei zone menţionate la clauza (i);

    d) termenul persoană include o persoană fizică, un trust, o societate, o asociere de persoane şi orice altă grupare de persoane;

    e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată ca o persoană juridică în scopul impozitării;

    f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, respectiv, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

    g) termenul naţional înseamnă:

    (i) orice persoană fizică având cetăţenia unui stat contractant; şi

    (ii) orice persoană juridică, asociere de persoane sau asociaţie având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;

    h) expresia transport internaţional înseamnă orice călătorie efectuată de o navă sau aeronavă exploatată de o întreprindere a unui stat contractant pentru a transporta pasageri ori bunuri, cu excepţia cazului când scopul principal al călătoriei este de a transporta pasageri sau bunuri între locuri din celălalt stat contractant;

    i) expresia autoritate competentă înseamnă:

    (i) în cazul României, ministrul finanţelor publice sau reprezentantul autorizat al acestuia; şi

    (ii) în cazul Canadei, ministrul veniturilor naţionale sau reprezentantul autorizat al acestuia.

    2. În ceea ce priveşte aplicarea prezentei convenţii în orice moment de un stat contractant, orice termen care nu este definit în aceasta va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are în acel moment în cadrul legislaţiei acestui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplică, orice înţeles dat de legislaţia fiscală aplicabilă în acest stat prevalând asupra înţelesului dat termenului de alte legi ale acestui stat.

ART. 4

    Rezident

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă:

    a) orice persoană care, potrivit legislaţiei acestui stat, este supusă impunerii în acest stat datorită domiciliului său, rezidenţei sale, locului de conducere sau oricărui alt criteriu de natură similară, dar nu include orice persoană care este supusă impozitării în acel stat numai pentru faptul că obţine venituri din surse situate în acest stat; şi

    b) acest stat sau orice unitate administrativ-teritorială a acestuia, în cazul României, sau o subdiviziune politică ori o autoritate locală a acestuia, în cazul Canadei, sau orice agenţie sau instituţie a acestui stat, unitate, subdiviziune ori autoritate, după caz.

    2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul persoanei fizice se determină după cum urmează:

    a) aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa şi dacă dispune de o locuinţă permanentă în ambele state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

    b) dacă statul în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului în care locuieşte în mod obişnuit;

    c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă numai a statului al cărui naţional este;

    d) dacă această persoană este naţional al ambelor state sau nu este naţional al nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

    3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui de comun acord să rezolve problema şi să determine modul de aplicare a prezentei convenţii pentru această persoană. În absenţa unui astfel de acord, această persoană nu va fi îndreptăţită să solicite orice reducere sau scutire de la impozitele prevăzute în convenţie.

ART. 5

    Sediul permanent

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea.

    2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:

    a) un loc de conducere;

    b) o sucursală;

    c) un birou;

    d) o fabrică;

    e) un magazin;

    f) un atelier; şi

    g) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de explorare ori de exploatare a resurselor naturale.

    3. Un şantier de construcţii sau un proiect de construcţii ori de instalare constituie sediu permanent numai atunci când acesta durează mai mult de 12 luni.

    4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se consideră că nu include:

    a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării de produse ori de mărfuri aparţinând întreprinderii;

    b) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitării, expunerii ori livrării;

    c) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

    d) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii, care sunt expuse în cadrul unui târg comercial ori în cadrul unor expoziţii organizate temporar şi ocazional şi care sunt vândute de întreprindere la închiderea unui astfel de târg sau expoziţie;

    e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de produse sau de mărfuri ori colectării de informaţii pentru întreprindere;

    f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfăşurării pentru întreprindere a oricărei alte activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;

    g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinaţie de activităţi menţionate în subparagrafele a) – f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinaţie să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

    5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană – alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7 – acţionează în numele unei întreprinderi şi are şi exercită în mod obişnuit într-un stat contractant autoritatea de a încheia contracte în numele întreprinderii, această întreprindere se consideră că are un sediu permanent în acel stat în privinţa oricăror activităţi pe care persoana le exercită pentru întreprindere, în afară de cazul când activităţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacă sunt exercitate în cadrul unui loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent, potrivit prevederilor acelui paragraf.

    6. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, o întreprindere de asigurare, cu excepţia celor de reasigurare, a unui stat contractant se consideră că are un sediu permanent în celălalt stat contractant dacă colectează prime pe teritoriul celuilalt stat sau dacă asigură riscuri situate acolo, prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7.

    7. O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul că aceasta îşi exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.

    8. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant ori care îşi exercită activitatea de afaceri în celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

ART. 6

    Venituri din proprietăţi imobiliare

    1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din exploatări forestiere) situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

    2. În sensul prezentei convenţii, expresia proprietăţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia referitoare la impozite a statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea ori concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele şi aeronavele nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.

    3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţii imobiliare şi a veniturilor din înstrăinarea unei asemenea proprietăţi.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

ART. 7

    Profiturile întreprinderii

    1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă acelui sediu permanent.

    2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care acesta le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare, în condiţii identice sau similare şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este şi cu toate celelalte persoane.

    3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află situat sediul permanent sau în altă parte. Aceste prevederi sunt aplicabile sub rezerva restricţiilor prevăzute de legislaţia internă.

    4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu împiedică acest stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie să fie totuşi aceea prin care rezultatul obţinut să fie în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.

    5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

    6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul când există motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.

    7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.

ART. 8

    Transporturi internaţionale

    1. Profiturile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau aeronavelor sunt impozabile numai în acel stat.

    2. Independent de prevederile art. 7, profiturile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant dintr-o călătorie efectuată de o navă sau aeronavă când scopul principal al călătoriei este de a transporta pasageri sau bunuri între locuri din celălalt stat contractant pot fi impuse în celălalt stat.

    3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 se aplică, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi.

    4. În sensul acestui articol:

    a) termenul profituri include:

    (i) încasările brute şi veniturile obţinute direct din exploatarea navelor sau aeronavelor în trafic internaţional; şi

    (ii) dobânda care este legată de exploatarea navelor sau aeronavelor în trafic internaţional; şi

    b) expresia exploatarea navelor sau aeronavelor în trafic internaţional de o întreprindere include:

    (i) navlosirea sau închirierea navelor ori aeronavelor;

    (ii) închirierea containerelor şi a echipamentelor legate de acestea de către acea întreprindere, dacă navlosirea sau închirierea este legată de exploatarea de către acea întreprindere a navelor sau aeronavelor în trafic internaţional.

ART. 9

    Întreprinderi asociate

    1. Când

    a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

    b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale de condiţii acceptate ori impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care fără aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţă.

    2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat şi impune în consecinţă profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în celălalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat, dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri. La efectuarea acestei modificări se ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacă este necesar, autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

    3. Un stat contractant nu va schimba profitul unei întreprinderi, în situaţiile la care se face referire în paragraful 1, după expirarea perioadei de prescripţie prevăzute în legislaţia internă şi în nici un caz după 5 ani de la sfârşitul anului în care profitul care ar fi supus unor astfel de schimbări ar fi fost atribuit acestei întreprinderi, dacă nu ar fi existat condiţiile la care se face referire în paragraful 1.

    4. Prevederile paragrafelor 2 şi 3 nu se aplică în caz de fraudă, omisiune intenţionată sau neglijenţă.

ART. 10

    Dividende

    1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

    2. Totuşi, aceste dividende sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi:

    a) 5% din suma brută a dividendelor, dacă beneficiarul efectiv este o societate care controlează direct sau indirect cel puţin 10% din puterea de vot a societăţii plătitoare de dividende, cu excepţia dividendelor plătite de o corporaţie de investiţii deţinută de un nerezident şi care este rezidentă în Canada;

    b) 15% din suma brută a dividendelor în toate celelalte cazuri.

    Prezentul paragraf nu afectează impunerea societăţii cu privire la profiturile din care se plătesc dividendele.

    3. Termenul dividende, folosit în acest articol, înseamnă veniturile provenind din acţiuni, din acţiuni şi din drepturi de folosinţă, din părţi miniere, din părţi de fondator sau din alte drepturi care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de către legislaţia statului în care este rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfăşoară în celălalt stat profesii independente, printr-o bază fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.

    5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al celuilalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau de o bază fixă situată în celălalt stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime ori în parte profituri sau venituri provenind din celălalt stat.

    6. Nici o prevedere a acestei convenţii nu va fi interpretată ca împiedicând un stat contractant să perceapă, asupra câştigurilor unei societăţi care sunt atribuibile unui sediu permanent din acest stat sau asupra câştigurilor atribuibile înstrăinării proprietăţii imobiliare situate în acel stat ale unei societăţi care desfăşoară activitate în domeniul proprietăţilor imobiliare, un impozit care se adaugă la impozitul care ar fi aplicabil asupra câştigurilor unei societăţi care este un naţional al acelui stat, cu condiţia ca impozitul adiţional astfel stabilit să nu depăşească 5% din suma unor astfel de câştiguri care nu au fost supuse unui impozit adiţional în anii fiscali precedenţi. În sensul acestei prevederi, expresia câştiguri înseamnă câştigurile atribuibile înstrăinării unei astfel de proprietăţi imobiliare situate într-un stat contractant, care pot fi impuse în acel stat, conform prevederilor art. 6 sau paragrafului 1 al art. 13, şi profiturile, inclusiv câştigurile atribuibile unui sediu permanent dintr-un stat contractant într-un an şi în anii anteriori, după deducerea din acestea a tuturor impozitelor, altele decât impozitul adiţional vizat în prezentul paragraf, percepute asupra unor asemenea profituri în acel stat.

ART. 11

    Dobânzi

    1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

    2. Totuşi, aceste dobânzi sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a dobânzilor.

    3. Independent de prevederile paragrafului 2:

    a) dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite în legătură cu o creanţă a guvernului celuilalt stat sau a unităţii administrativ-teritoriale a acestuia, în cazul României, ori a subdiviziunii politice sau a autorităţii locale a acestuia, în cazul Canadei, sunt impuse numai în celălalt stat dacă dobânda este obţinută efectiv de un rezident al celuilalt stat contractant;

    b) dobânzile provenind din România şi plătite unui rezident al Canadei sunt impozabile numai în Canada dacă sunt plătite în legătură cu un împrumut acordat, garantat sau asigurat ori cu un credit oferit, garantat sau asigurat de instituţia denumită Dezvoltarea Exportului Canadian;

    c) dobânzile provenind din Canada şi plătite unui rezident al României sunt impozabile numai în România dacă sunt plătite în legătură cu un împrumut acordat, garantat sau asigurat ori cu un credit oferit, garantat sau asigurat de Banca de Export-Import a României – S.A. (EXIMBANK).

    4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din titluri de creanţă de orice natură însoţite sau nu de garanţii ipotecare şi, în special, veniturile din efecte publice, titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţă sau obligaţiuni, precum şi veniturile care sunt supuse aceluiaşi tratament fiscal ca veniturile din împrumuturi băneşti de către legislaţia statului de unde provin veniturile. Totuşi, termenul dobândă nu include venitul la care se face referire în art. 8 sau în art. 10.

    5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în celălalt stat profesii independente, printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.

    6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este un rezident al acestui stat. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de acest sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste dobânzi se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent ori baza fixă.

    7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinându-se seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care s-ar fi convenit între debitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

ART. 12

    Redevenţe

    1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

    2. Totuşi, aceste redevenţe sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi:

    a) 5% din suma brută a redevenţelor, dacă acestea reprezintă:

    (i) drepturi de autor şi alte asemenea plăţi legate de producerea sau reproducerea oricăror opere literare, dramatice, muzicale ori artistice (dar nu includ redevenţele legate de filme de cinematograf şi nici redevenţe legate de operele care sunt înregistrate pe film sau benzi video ori alte mijloace de reproducere utilizate pentru emisiunile televizate); sau

    (ii) redevenţe pentru utilizarea ori dreptul de a utiliza un software sau orice patent ori pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific (dar nu includ redevenţele furnizate în legătură cu un contract de închiriere sau franciză);

    b) 10% din suma brută a redevenţelor în celelalte cazuri.

    3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnă plăţi de orice fel primite pentru folosirea sau dreptul de a folosi orice drept de autor, patent, marcă de comerţ, desen ori model, plan, formulă secretă sau procedeu ori altă proprietate intangibilă sau pentru utilizarea ori dreptul de a utiliza un echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific şi include plăţi de orice natură în legătură cu filmele de cinematograf şi cu operele înregistrate pe filme, casete video sau alte mijloace de reproducere utilizate în televiziune.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în celălalt stat profesii independente, printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.

    5. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este un rezident al acestuia. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele şi acestea sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste redevenţe se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent ori baza fixă.

    6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitorul şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, avându-se în vedere utilizarea, dreptul ori informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

ART. 13

    Câştiguri de capital

    1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţii imobiliare situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

    2. Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are sau l-a avut în celălalt stat contractant ori a proprietăţii mobiliare ţinând de o bază fixă de care dispune sau a dispus un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) ori a unei asemenea baze fixe, sunt impozabile în celălalt stat.

    3. Câştigurile realizate de o întreprindere a unui stat contractant din înstrăinarea navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internaţional ori a proprietăţilor mobiliare necesare exploatării unor asemenea nave sau aeronave sunt impozabile numai în acel stat.

    4. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea:

    a) acţiunilor a căror valoare constă în principal din proprietăţi imobiliare situate în celălalt stat; sau

    b) unei participări într-o asociere de persoane sau trust, a cărei valoare constă în principal din proprietatea imobiliară situată în celălalt stat,

pot fi impuse în celălalt stat. În sensul acestui paragraf, expresia proprietăţi imobiliare nu include nici o proprietate, alta decât proprietatea închiriată, în care este desfăşurată activitatea de afaceri a unei societăţi, asocieri de persoane sau trust.

    5. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror proprietăţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1 – 4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

    6. Prevederile paragrafului 5 nu afectează dreptul unui stat contractant de a percepe, potrivit propriei sale legislaţii, un impozit pe câştigurile din înstrăinarea oricărei proprietăţi dobândite de o persoană fizică care este rezidentă a celuilalt stat contractant şi care la un moment dat, în cursul a 5 ani imediat anteriori înstrăinării proprietăţii, a fost rezidentă a primului stat menţionat.

    7. Când o persoană fizică încetează să fie rezidentă a unui stat contractant şi imediat devine rezidentă a celuilalt stat contractant, dar din punct de vedere fiscal în primul stat menţionat este impozitată pentru înstrăinarea unei proprietăţi, aceasta poate opta să fie tratată în celălalt stat din punct de vedere fiscal ca şi când imediat anterior de a deveni rezident al celuilalt stat a vândut şi a cumpărat din nou proprietatea pentru o sumă egală cu valoarea corectă de piaţă la acea dată.

ART. 14

    Profesii independente

    1. Veniturile realizate de o persoană fizică care este rezident al unui stat contractant din exercitarea unor profesii independente sau a altor servicii similare cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat, în afară de cazul în care aceasta dispune de o bază fixă la dispoziţia sa în celălalt stat contractant în scopul exercitării serviciilor sale. Dacă persoana fizică dispune sau a dispus de o astfel de bază fixă, venitul poate fi impus în celălalt stat, dar numai acea parte care este atribuibilă acelei baze fixe.

    2. Expresia profesii independente cuprinde în special activităţile independente cu caracter ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

ART. 15

    Profesii dependente

    1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18 şi 19, salariile şi alte remuneraţii obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este astfel exercitată, remuneraţiile primite sunt impozabile în celălalt stat.

    2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacă:

    a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni începând sau sfârşind în anul calendaristic vizat; şi

    b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat; şi

    c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

    3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile primite pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional de o întreprindere a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care remuneraţia este obţinută de un rezident al celuilalt stat contractant.

ART. 16

    Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie

    Remuneraţiile şi alte plăţi similare primite de un rezident al unui stat contractant, în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau al unui organ similar al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant, sunt impozabile în celălalt stat.

ART. 17

    Artişti şi sportivi

    1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant, în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca interpreţi muzicali sau ca sportivi, din activităţile lui personale desfăşurate în această calitate în celălalt stat contractant, sunt impozabile în celălalt stat.

    2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv, în această calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, sunt impozabile în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.

    3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activităţile menţionate la paragraful 1, în cadrul schimburilor culturale sau sportive aprobate de guvernele statelor contractante şi care nu sunt exercitate în scopul de a obţine profituri, sunt scutite de impozit în statul contractant în care sunt exercitate aceste activităţi.

ART. 18

    Pensii

    1. Pensiile, inclusiv sumele primite din asigurările sociale, provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse în celălalt stat.

    2. Pensiile, inclusiv sumele din asigurări sociale, provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi, de asemenea, impuse în statul din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar în cazul sumelor periodice impozitul astfel stabilit nu va depăşi 15% din suma brută a plăţilor periodice plătite unui beneficiar în anul calendaristic vizat, care depăşeşte 12.000 dolari canadieni sau echivalentul în moneda română.

ART. 19

    Funcţii publice

    1. a) Salariile şi alte remuneraţii similare, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia, în cazul României, sau de o subdiviziune politică ori de o autoritate locală a acestuia, în cazul Canadei, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat, acestei subdiviziuni, autorităţi sau unităţi, sunt impozabile numai în acest stat.

    b) Totuşi, aceste salarii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizică este rezidentă a acelui stat şi:

    (i) este un naţional al acelui stat; sau

    (ii) nu a devenit rezidentă a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

    2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică salariilor şi altor remuneraţii similare plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorială a acestuia, în cazul României, sau de o subdiviziune politică ori de o autoritate locală a acestuia, în cazul Canadei.

ART. 20

    Studenţi

    Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau pregătire un student ori un practicant care este sau a fost rezident al celuilalt stat contractant imediat anterior venirii sale într-un stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat numai în scopul educării ori pregătirii sale nu sunt impozabile în acel stat, cu condiţia ca astfel de sume să provină din surse aflate în afara acelui stat.

ART. 21

    Alte venituri

    1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii, sunt impozabile în acel stat.

    2. Totuşi, dacă acest venit este obţinut de un rezident al unui stat contractant din surse situate în celălalt stat contractant, acest venit poate fi, de asemenea, impus în statul din care provine şi potrivit legislaţiei acelui stat.

ART. 22

    Capital

    1. Capitalul constituit din proprietăţi imobiliare, deţinute de un rezident al unui stat contractant şi situate în celălalt stat contractant, este impozabil în celălalt stat.

    2. Capitalul constituit din proprietăţi mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau din proprietăţi mobiliare aparţinând unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente este impozabil în celălalt stat.

    3. Capitalul constituit din nave şi aeronave exploatate în trafic internaţional de o întreprindere a unui stat contractant şi din proprietăţi mobiliare ţinând de exploatarea unor asemenea nave şi aeronave este impozabil numai în acel stat.

    4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat.

ART. 23

    Eliminarea dublei impuneri

    1. S-a convenit ca dubla impunere să fie evitată după cum urmează:

    a) În cazul României:

    Când un rezident al României realizează venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, pot fi impozitate în Canada, România va acorda:

    (i) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în Canada;

    (ii) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe capital plătit în Canada.

    Totuşi, această deducere nu va putea depăşi în nici un caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă, după caz, venitului sau capitalului ce poate fi impozitat în Canada.

    b) În cazul Canadei:

    (i) sub rezerva prevederilor existente în legislaţia canadiană cu privire la deducerea impozitului plătit într-un teritoriu din afara Canadei din impozitul plătibil în Canada şi a oricăror modificări ulterioare ale acestor prevederi – care nu afectează principiul general – şi fără a renunţa la o deducere sau reducere mai importantă prevăzută în legislaţia canadiană, impozitul român datorat în funcţie de profituri, venituri sau câştiguri provenind din România se deduce din orice impozit canadian datorat pentru asemenea profituri, venituri sau câştiguri;

    (ii) când, potrivit prevederilor prezentei convenţii, venitul obţinut sau capitalul deţinut de un rezident al Canadei este scutit de impozit în Canada, Canada poate, cu toate acestea, să ia în considerare la calculul altor impozite pe venit şi capital venitul sau capitalul scutit.

    2. În sensul acestui articol, profiturile, veniturile sau câştigurile unui rezident al unui stat contractant, care pot fi impuse în celălalt stat contractant potrivit prezentei convenţii, sunt considerate că provin din surse din celălalt stat.

ART. 24

    Nediscriminarea

    1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligaţii legate de aceasta mai împovărătoare decât impozitarea sau obligaţia la care sunt ori pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie, mai ales în ceea ce priveşte rezidenţa.

    2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în celălalt stat contractant decât impunerea stabilită întreprinderilor celuilalt stat care desfăşoară aceleaşi activităţi.

    3. Nici o prevedere a acestui articol nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere personală, înlesnire sau reducere în ceea ce priveşte impozitarea, pe considerente legate de starea civilă sau de responsabilităţile familiale, pe care o acordă rezidenţilor săi.

    4. Cu excepţia cazului când se aplică prevederile paragrafului 1 al art. 9, paragrafului 7 al art. 11 sau paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte plăţi făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant faţă de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinării capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost contractate faţă de un rezident al primului stat menţionat.

    5. Prevederile paragrafului 4 nu afectează aplicarea prevederilor legislaţiei fiscale a unui stat contractant:

    a) referitoare la deducerea dobânzilor şi care sunt în vigoare la data semnării prezentei convenţii (inclusiv orice modificări ulterioare ale unor asemenea prevederi, care nu schimbă natura generală a acestora); sau

    b) adoptate după o asemenea dată de un stat contractant şi care sunt concepute să asigure ca o persoană care nu este rezidentă a acelui stat, conform legislaţiei acelui stat, să nu beneficieze de un tratament mai favorabil decât cel de care beneficiază rezidenţii acelui stat.

    6. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este, integral sau parţial, deţinut ori controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat menţionat nici unei impozitări sau obligaţii legate de aceasta care să fie mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile legate de aceasta la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare rezidente ale primului stat menţionat, al căror capital este, în întregime sau în parte, deţinut ori controlat, direct sau indirect, de unul ori de mai mulţi rezidenţi ai unui stat terţ.

    7. Prevederile prezentului articol se aplică numai impozitelor care fac obiectul prezentei convenţii.

ART. 25

    Procedura amiabilă

    1. Când o persoană consideră că datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultă sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de prevederile din legislaţia internă a acestor state, să se adreseze în scris autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este şi să arate motivele pentru care solicită verificarea impozitării. Pentru a fi admisă, cererea respectivă trebuie prezentată într-un termen de 2 ani începând de la prima notificare a acţiunii din care rezultă o impozitare contrară prevederilor prezentei convenţii.

    2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu prezenta convenţie.

    3. Un stat contractant nu va majora baza impozabilă a unui rezident al unui stat contractant sau al celuilalt stat contractant, incluzând elemente de venit care au fost deja impuse în celălalt stat contractant, după expirarea perioadelor de prescripţie prevăzute de legislaţia sa naţională şi, în orice caz, după expirarea a 5 ani de la încheierea perioadei impozabile în cursul căreia au fost realizate veniturile în cauză. Prezentul paragraf nu se aplică în caz de fraudă, omisiune intenţionată sau neglijenţă.

    4. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării ori aplicării prezentei convenţii.

    5. Autorităţile competente ale statelor contractante se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de prezenta convenţie şi pot comunica direct în scopul aplicării acesteia.

ART. 26

    Schimb de informaţii

    1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicării prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiilor interne ale statelor contractante privitoare la impozitele vizate de prezenta convenţie, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară acesteia. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratată ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută conform prevederilor legislaţiei interne a acelui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţelor judecătoreşti şi organelor administrative) însărcinate cu stabilirea sau încasarea, urmărirea impozitelor sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele din acel stat. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau în deciziile judiciare.

    2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:

    a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui stat contractant sau a celuilalt stat contractant;

    b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui stat contractant sau a celuilalt stat contractant;

    c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu de fabricaţie sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

    3. Dacă informaţia este solicitată de un stat contractant potrivit prevederilor acestui articol, celălalt stat contractant se va strădui să obţină informaţia la care se referă cererea respectivă în acelaşi mod ca şi când ar fi vorba de propria impunere, chiar dacă celălalt stat nu are nevoie de o asemenea informaţie. Dacă informaţia este solicitată în mod expres de autoritatea competentă a unui stat contractant, autoritatea competentă a celuilalt stat contractant se va strădui ca în baza acestui articol să furnizeze informaţia în forma solicitată, cum ar fi duplicate ale documentelor originale nemodificate, în aceleaşi condiţii în care documentele respective pot fi obţinute în baza legilor şi practicii administrative ale celuilalt stat cu privire la propriile impozite.

ART. 27

    Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare

    Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

ART. 28

    Reguli diverse

    1. Prevederile prezentei convenţii nu vor fi considerate ca limitând orice scutire, înlesnire, credit sau altă deducere acordată de legislaţia unui stat contractant pentru determinarea impozitului perceput de acel stat.

    2. Nici o prevedere a acestei convenţii nu va fi considerată ca împiedicând aplicarea prevederilor legislaţiei interne a fiecărui stat contractant referitoare la impunerea veniturilor persoanelor cu privire la participarea lor într-o asociere de persoane, trust sau societate nerezidentă ori referitoare la evaziunea fiscală.

    3. Prezenta convenţie nu se aplică societăţilor, trusturilor sau oricărei alte entităţi care este rezidentă a unui stat contractant şi care este deţinută efectiv sau controlată, direct ori indirect, de una sau de mai multe persoane care nu sunt rezidente ale acelui stat, dacă suma impozitului stabilit pe venit sau pe capitalul societăţii, trustului ori altei entităţi a acelui stat este semnificativ mai mică decât suma care ar fi fost stabilită de acel stat dacă toate acţiunile din capitalul societăţii sau toate participările în trust ori în altă entitate, după caz, ar fi fost deţinute efectiv de una sau de mai multe persoane fizice care au fost rezidente ale acelui stat.

    4. În sensul paragrafului 3 al art. XXII (Consultare) din Acordul general pentru comerţ cu servicii, statele contractante convin ca, independent de paragraful menţionat, orice dispută între acestea în legătură cu o anumită măsură luată în baza prevederilor prezentei convenţii să poată fi adusă în faţa Consiliului pentru Comerţ cu Servicii, după cum se stabileşte în acel paragraf, numai cu consimţământul ambelor state. Orice dubii în legătură cu interpretarea acestui paragraf vor fi soluţionate conform paragrafului 4 al art. 25 sau, în cazul în care nu se ajunge la un acord în baza acestei proceduri, conform oricărei alte proceduri convenite de ambele state contractante.

    5. Când, în baza oricărei prevederi a prezentei convenţii, un venit este scutit de impozit într-un stat contractant şi, conform legislaţiei în vigoare în celălalt stat contractant, referitor la acel venit, o persoană este supusă impozitului asupra acelei sume care este transmisă sau primită în celălalt stat şi nu cu referire la această sumă, atunci scutirea care este acordată conform prezentei convenţii în primul stat contractant menţionat se va aplica numai la acea parte din venit care este impusă în celălalt stat contractant.

ART. 29

    Intrarea în vigoare

    1. Prezenta convenţie va intra în vigoare la 30 de zile de la data ultimei notificări prin care statele contractante se informează reciproc asupra îndeplinirii procedurilor legale interne necesare intrării în vigoare a prezentei convenţii.

    2. Prevederile prezentei convenţii vor produce efecte:

    a) în cazul României:

    (i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă la venitul realizat, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care prezenta convenţie intră în vigoare; şi

    (ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit sau pe capital realizate, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care prezenta convenţie intră în vigoare; şi

    b) în cazul Canadei:

    (i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă asupra sumelor plătite ori creditate nerezidenţilor, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care prezenta convenţie intră în vigoare; şi

    (ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite canadiene, pentru anii fiscali începând la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic următor celui în care prezenta convenţie intră în vigoare.

    3. Prevederile Convenţiei dintre Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Canadei pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Ottawa la 20 noiembrie 1978, va înceta să aibă efect cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplică, în conformitate cu prevederile paragrafului 2 al acestui articol.

ART. 30

    Denunţarea

    Prezenta convenţie va rămâne în vigoare până va fi denunţată de un stat contractant. Fiecare stat contractant poate denunţa prezenta convenţie după o perioadă de 5 ani de la data la care aceasta a intrat în vigoare, cu condiţia remiterii pe căi diplomatice, cu cel puţin 6 luni înainte, a unei note de denunţare scrise. În această situaţie prezenta convenţie va înceta să aibă efect:

    a) în cazul României:

    (i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă la venitul realizat, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare; şi

    (ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit sau pe capital realizat, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare; şi

    b) în cazul Canadei:

    (i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă asupra sumelor plătite sau creditate nerezidenţilor, după sfârşitul acelui an calendaristic; şi

    (ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite canadiene, pentru anul fiscal care începe după sfârşitul acelui an calendaristic.

    Drept care subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă, au semnat prezenta convenţie.

    Semnată în două exemplare originale la Ottawa la 8 aprilie 2004, în limbile română, engleză şi franceză, fiecare versiune fiind egal autentică.

                      Pentru România,

                      Liviu Maior,

                      ambasadorul României la Ottawa

                      Pentru Canada,

                      Paul Dubois,

                      ministrul adjunct al afacerilor externe

Write A Comment