Convenție între Guvernul României şi Guvernul Regatului Belgiei pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital

Guvernul României şi Guvernul Regatului Belgiei,

    dorind să promoveze şi să întărească relaţiile economice dintre cele două ţări prin încheierea unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital,

    au convenit dispoziţiile următoare:

ART. 1

Persoane vizate

    Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unui stat contractant sau ale ambelor state contractante.

ART. 2

Impozite vizate

    1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe capital percepute în contul fiecăruia dintre statele contractante, al unităţilor lor administrativ-teritoriale sau al colectivităţilor lor locale, oricare ar fi sistemul de percepere.

    2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele percepute pe venitul total, pe capitalul total sau pe elemente ale venitului ori ale capitalului, inclusiv impozitele pe câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele pe creşterea valorii acestor bunuri.

    3. Impozitele actuale cărora li se aplică convenţia sunt, în principal:

    a) În ce priveşte România:

    (i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;

    (ii) impozitul pe profit;

    (iii) impozitul pe salarii şi pe alte remuneraţii similare;

    (iv) impozitul pe venitul nerezidenţilor;

    (v) impozitul pe dividende;

    (vi) impozitul pe venitul agricol;

    (vii) impozitul pe clădiri şi pe terenurile ocupate de clădiri sau de alte construcţii,

    denumite în continuare impozit român;

    b) În ce priveşte Belgia:

    (i) impozitul persoanelor fizice;

    (ii) impozitul societăţilor;

    (iii) impozitul persoanelor juridice;

    (iv) impozitul nerezidenţilor;

    (v) cotizaţia specială asimilată impozitului persoanelor fizice;

    (vi) contribuţia complementară de criză, inclusiv preconturile, centimele adiţionale la aceste impozite şi preconturi, precum şi taxele adiţionale la impozitul persoanelor fizice,

    denumite în continuare impozit belgian.

    4. Convenţia se va aplica, de asemenea, impozitelor de natură identică sau analoagă, care vor fi stabilite după data semnării acestei convenţii şi care se vor adăuga la impozitele actuale sau care le vor înlocui. Autorităţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica modificările importante aduse legislaţiilor lor fiscale.

ART. 3

Definiţii generale

    1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

    a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă, după context, România sau Belgia;

    b) termenul România desemnează teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zona economică exclusivă şi spaţiile aeriene, asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, drepturile suverane şi jurisdicţia, în virtutea legislaţiei sale interne şi în conformitate cu dreptul internaţional;

    c) termenul Belgia desemnează teritoriul Regatului Belgiei, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zonele maritime şi spaţiile aeriene, asupra cărora Regatul Belgiei exercită drepturi suverane sau jurisdicţia sa, în conformitate cu dreptul internaţional;

    d) termenul persoană cuprinde persoanele fizice, societăţile şi orice alte grupări de persoane legal constituite într-un stat contractant;

    e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată ca o persoană juridică în vederea impozitării;

    f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant, respectiv o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

    g) termenul naţionali înseamnă:

    (i) orice persoană fizică care are cetăţenia României sau naţionalitatea Belgiei, după caz;

    (ii) orice persoană juridică, societate de persoane sau asociaţie constituită în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;

    h) expresia trafic internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă, o aeronavă, un vehicul feroviar sau rutier exploatat de o întreprindere al cărei sediu al conducerii sale efective este situat într-un stat contractant, cu excepţia cazului în care un astfel de transport nu este efectuat decât între puncte situate în celălalt stat contractant;

    i) expresia autoritate competentă înseamnă, în fiecare dintre statele contractante, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat.

    2. În ce priveşte aplicarea acestei convenţii de către un stat contractant, orice expresie care nu este definită are, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acestui stat, cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplică.

ART. 4

Rezident

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, în virtutea legislaţiei acestui stat, este supusă impunerii în acest stat datorită domiciliului său, rezidenţei sale, sediului conducerii sau oricărui alt criteriu de natură analoagă. Totuşi această expresie nu cuprinde persoanele care nu sunt supuse impunerii în acest stat decât pentru veniturile din surse aflate în acest stat sau pentru averea situată în acest stat.

    2. Când, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1, o persoană fizică este un rezident al ambelor state contractante, situaţia sa se soluţionează în modul următor:

    a) această persoană este considerată un rezident al statului în care dispune de o locuinţă permanentă; dacă dispune de o locuinţă permanentă în ambele state, ea este considerată un rezident al statului cu care legăturile sale personale şi economice sunt cele mai strânse (centrul intereselor vitale);

    b) dacă statul în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă nu dispune de o locuinţă permanentă în nici unul dintre state, ea este considerată un rezident al statului în care locuieşte în mod obişnuit;

    c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau dacă nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul dintre ele, ea este considerată un rezident al statului al cărui naţional este;

    d) dacă această persoană este un naţional al ambelor state sau dacă nu este un naţional al nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

    3. Când, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este un rezident al ambelor state contractante, ea este considerată un rezident al statului unde este situat sediul conducerii sale efective.

ART. 5

Sediu permanent

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin intermediul căruia o întreprindere exercită, total sau în parte, activitatea sa.

    2. Expresia sediu permanent cuprinde, îndeosebi:

    a) un sediu de conducere;

    b) o sucursală;

    c) un birou;

    d) o uzină;

    e) un atelier;

    f) o mină, un puţ de petrol sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.

    3. Expresia sediu permanent cuprinde, de asemenea, un şantier de construcţii sau de montaj, sau activităţi de supraveghere sau de consultanţă în legătură cu acestea, dar numai atunci când acest şantier sau aceste activităţi continuă o perioadă mai mare de 9 luni.

    4. Independent de dispoziţiile precedente ale prezentului articol, se consideră că nu este sediu permanent, dacă:

    a) se folosesc instalaţii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării de mărfuri aparţinând întreprinderii;

    b) mărfurile aparţinând întreprinderii sunt păstrate numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării;

    c) mărfurile aparţinând întreprinderii sunt păstrate numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

    d) un loc fix de afaceri este folosit numai în scopul de a cumpăra mărfuri sau de a culege informaţii pentru întreprindere;

    e) un loc fix de afaceri este folosit numai în scopul de a desfăşura, pentru întreprindere, orice altă activitate cu caracter pregătitor sau auxiliar;

    f) mărfurile aparţinând unei întreprinderi şi expuse la un târg comercial sau expoziţie sunt vândute de întreprindere la închiderea acestui târg sau expoziţii;

    g) un loc fix de afaceri este folosit numai în scopul desfăşurării cumulate de activităţi menţionate la subparagrafele a) – f), cu condiţia ca activitatea de ansamblu a locului fix de afaceri ce rezultă din acest cumul să păstreze un caracter pregătitor sau auxiliar.

    5. Independent de dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană – alta decât un agent având statut independent, la care se aplică paragraful 6 – activează în contul unei întreprinderi şi dispune într-un stat contractant de puteri pe care le exercită în mod obişnuit, permiţându-i să încheie contracte în numele întreprinderii, această întreprindere este considerată ca având un sediu permanent în acest stat pentru toate activităţile pe care această persoană le exercită pentru întreprindere, cu condiţia ca activităţile acestei persoane să nu fie limitate la cele care sunt menţionate la paragraful 4 şi care, dacă ar fi exercitate prin intermediul unui loc fix de afaceri, nu ar permite considerarea acestui loc fix drept un sediu permanent, potrivit dispoziţiilor acestui paragraf.

    6. O întreprindere nu este considerată ca având un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul că îşi exercită în acest stat activitatea prin intermediul unui curtier, unui comisionar general sau al oricărui alt agent având statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul obişnuit al activităţii lor.

    7. Faptul că o societate care este un rezident al unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este un rezident al celuilalt stat contractant, sau care îşi exercită activitatea în acest stat (fie prin intermediul unui sediu permanent sau nu), nu este suficient, prin el însuşi, pentru a face din vreuna dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

ART. 6

Venituri imobiliare

    1. Veniturile pe care un rezident al unui stat contractant le obţine din bunuri imobiliare (inclusiv veniturile din exploatări agricole sau forestiere), situate în celălalt stat contractant, sunt impozabile în acest celălalt stat.

    2. Expresia bunuri imobiliare are sensul pe care i-l atribuie dreptul statului contractant în care sunt situate bunurile considerate. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile bunurilor imobiliare, echipamentul sau inventarul viu al exploatărilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dispoziţiile dreptului comun privind proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobiliare şi drepturile la plăţi variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, vapoarele, aeronavele, vehiculele feroviare sau rutiere nu sunt considerate ca bunuri imobiliare.

    3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplică veniturilor ce provin din exploatarea directă, închirierea sau arendarea, precum şi din orice altă formă de exploatare a bunurilor imobiliare.

    4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunurile imobiliare ale unei întreprinderi, precum şi veniturilor din bunurile imobiliare folosite la exercitarea unei profesii independente.

ART. 7

Profiturile întreprinderii

    1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant nu sunt impozabile decât în acest stat, în afară de cazul în care întreprinderea îşi exercită activitatea sa în celălalt stat contractant prin intermediul unui sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitatea sa într-un asemenea mod, profiturile întreprinderii sunt impozabile în celălalt stat, dar numai în măsura în care sunt atribuibile acestui sediu permanent.

    2. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 3, atunci când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitatea sa în celălalt stat contractant prin intermediul unui sediu permanent situat în acel celălalt stat, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă exercitând activităţi identice sau analoage, în condiţii identice şi analoage, şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este.

    3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise la scădere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, efectuate fie în statul în care este situat acest sediu permanent, fie în altă parte.

    4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte a se determina profiturile atribuibile unui sediu permanent pe baza unei repartizări a profiturilor totale ale întreprinderii între diversele sale părţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu împiedică acest stat contractant să determine profiturile impozabile în funcţie de repartiţia uzuală; metoda de repartiţie adoptată trebuie să fie, totuşi, aceea prin care rezultatul obţinut să fie în conformitate cu principiile cuprinse în prezentul articol.

    5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acesta a cumpărat produse sau mărfuri pentru întreprindere.

    6. În vederea aplicării paragrafelor precedente, profiturile atribuibile unui sediu permanent sunt determinate în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul când există motive valabile şi suficiente de a proceda altfel.

    7. Când profiturile cuprind elemente de venit, tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acestor articole nu sunt afectate de dispoziţiile prezentului articol.

ART. 8

Întreprinderi de transport

    1. Profiturile provenind din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor sau a vehiculelor feroviare ori rutiere nu sunt impozabile decât în statul contractant în care se află sediul conducerii efective a întreprinderii.

    2. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplică, de asemenea:

    a) profiturilor ocazionale, provenind din închirierea ca “navă nudă” a navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internaţional;

    b) profiturilor provenind din folosirea sau din închirierea conteinerelor, cu condiţia ca aceste profituri să fie complementare sau secundare faţă de profiturile la care sunt aplicabile dispoziţiile paragrafului 1.

    3. Profiturile provenind din exploatarea vapoarelor servind navigaţiei interioare nu sunt impozabile decât în statul contractant în care se află sediul conducerii efective a întreprinderii.

    4. Dacă sediul conducerii efective a unei întreprinderi de navigaţie maritimă sau interioară se află la bordul unei nave maritime sau al unui vapor, acest sediu se consideră situat în statul contractant în care este situat portul de înregistrare a navei maritime sau a vaporului sau, dacă nu există un atare port, în statul contractant în care cel care exploatează nava maritimă sau vaporul este un rezident.

    5. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 se aplică, de asemenea profiturilor provenind din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la un organism internaţional de exploatare.

ART. 9

Întreprinderi asociate

    1. Atunci când:

    a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau când:

    b) aceleaşi persoane participă, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi când, într-unul şi în celălalt caz, cele două întreprinderi sunt legate, în relaţiile lor financiare sau comerciale, prin condiţii convenite sau impuse, care diferă de cele care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, profiturile care, fără aceste condiţii, ar fi fost realizate de către una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi realizate, în fapt, din cauza acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acestei întreprinderi şi impuse în consecinţă.

    2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acestui stat şi impune, în consecinţă, profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în acest celălalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi fost realizate de întreprinderea primului stat contractant, dacă condiţiile convenite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat contractant va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri. La efectuarea acestei modificări, se ţine seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii şi, dacă este necesar, autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

ART. 10

Dividende

    1. Dividendele plătite de o societate care este un rezident al unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat.

    2. Totuşi aceste dividende sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant în care societatea plătitoare de dividende este un rezident şi, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este un rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi:

    a) 5% din suma brută a dividendelor, dacă beneficiarul efectiv este o societate care deţine în mod direct sau indirect cel puţin 25% din capitalul societăţii care plăteşte dividendele;

    b) 15% din suma brută a dividendelor, în toate celelalte cazuri.

    Prezentul paragraf nu afectează impunerea societăţii pentru profiturile ce folosesc la plata dividendelor.

    3. Termenul dividende, folosit în prezentul articol, indică veniturile provenind din acţiuni, din acţiuni sau drepturi de folosinţă, din părţi miniere, din părţi de fondator sau din alte părţi beneficiare, cu excepţia creanţelor, precum şi din veniturile chiar atribuite sub formă de dobânzi, supuse aceluiaşi regim fiscal ca veniturile din acţiuni de către legislaţia statului al cărui rezident este societatea distribuitoare de dividende.

    4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică atunci când beneficiarul efectiv al dividendelor, rezident al unui stat contractant, exercită în celălalt stat contractant, al cărui rezident este societatea care plăteşte dividendele, fie o activitate industrială sau comercială prin intermediul unui sediu permanent situat acolo, fie o profesie independentă prin intermediul unei baze fixe situate acolo şi când participarea generatoare de dividende este legată efectiv de acestea. În această situaţie sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

    5. Când o societate care este un rezident al unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acest celălalt stat nu poate percepe nici un impozit pe dividendele plătite de societate, cu excepţia cazului în care aceste dividende sunt plătite unui rezident al acestui celălalt stat sau în cazul în care participarea generatoare de dividende este legată efectiv de un sediu permanent sau de o bază fixă, situate în acest celălalt stat, nici nu poate preleva vreun impozit pe profiturile nedistribuite ale societăţii, cu titlu de impozit asupra profiturilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite constau, în total sau în parte, din profituri sau din venituri provenind din acest celălalt stat.

ART. 11

Dobânzi

    1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat contractant.

    2. Totuşi aceste dobânzi sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este un rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10% din suma brută a dobânzilor.

    3. Independent de dispoziţiile paragrafului 2, dobânzile plătite pentru împrumuturi sau creanţe acordate ori consimţite, garantate sau asigurate de celălalt stat contractant, de una dintre unităţile sale administrativ-teritoriale sau de colectivităţile sale locale ori de una dintre instituţiile acestora sunt scutite de impozit în statul contractant din care provin.

    4. Termenul dobânzi, folosit în prezentul articol, indică veniturile din creanţe de orice natură, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la profiturile debitorului şi, mai ales, veniturile din fonduri publice şi din obligaţii de împrumut, inclusiv primele şi premiile legate de aceste titluri; în acelaşi timp, termenul dobânzi nu cuprinde, în sensul prezentului articol, penalizările pentru plata cu întârziere, nici dobânzile considerate ca dividende potrivit paragrafului 3 al art. 10.

    5. Dispoziţiile paragrafelor 1, 2 şi 3 nu se aplică atunci când beneficiarul efectiv al dobânzilor, rezident al unui stat contractant, exercită în celălalt stat contractant din care provin dobânzile fie o activitate industrială sau comercială prin intermediul unui sediu permanent care este situat acolo, fie o profesie independentă prin intermediul unei baze fixe care este situată acolo şi când creanţa generatoare de dobânzi este legată efectiv de acestea. În această situaţie, sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

    6. Dobânzile sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant când debitorul este însuşi acest stat, o unitate administrativ-teritorială, o colectivitate locală sau un rezident al acestui stat. Totuşi, atunci când debitorul dobânzilor, fie că este sau nu un rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă pentru care datoria în legătură cu plata dobânzilor a fost contractată şi sediul permanent sau baza fixă suportă aceste dobânzi, acestea sunt considerate ca provenind din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

    7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între debitorul şi beneficiarul efectiv sau pe care unul sau celălalt le întreţine cu terţe persoane, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte pe cea asupra căreia debitorul şi beneficiarul efectiv ar fi convenit în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol nu se aplică decât la această ultimă sumă. În această situaţie, partea excedentară a plăţilor rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant şi ţinând seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

ART. 12

Redevenţe

    1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat.

    2. Totuşi aceste redevenţe sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant de unde provin şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor este un rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 5% din suma brută a redevenţelor.

    3. Termenul redevenţe, folosit în prezentul articol, indică remuneraţiile de orice natură plătite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor cinematografice, filmelor şi înregistrărilor pentru transmisiile radiofonice şi televizate, precum şi pentru orice alte forme de transmisii, asupra unui program de calculator, unui brevet, unei mărci de fabrică sau de comerţ, unui desen sau unui model, unui plan, unei formule sau unui procedeu, secrete, precum şi pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific şi pentru informaţii în legătură cu o experienţă acumulată în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

    4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică atunci când beneficiarul efectiv al redevenţelor, rezident al unui stat contractant, exercită în celălalt stat contractant din care provin redevenţele fie o activitate industrială sau comercială prin intermediul unui sediu permanent situat acolo, fie o profesie independentă prin intermediul unei baze fixe situate acolo şi când dreptul sau bunul generator al redevenţelor este legat efectiv de acestea. În această situaţie sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

    5. Redevenţele sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant atunci când debitorul este acel stat însuşi, o unitate administrativ-teritorială, o colectivitate locală sau un rezident al acestui stat. Totuşi, atunci când debitorul redevenţelor, fie că este sau nu un rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă pentru care a fost încheiat contractul ce dă naştere la plata redevenţelor şi care le suportă, acestea sunt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

    6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între debitorul şi beneficiarul efectiv sau pe care unul şi celălalt le întreţin cu terţe persoane, suma redevenţelor plătite, ţinând seama de prestaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte pe cea asupra căreia ar fi convenit debitorul şi beneficiarul efectiv în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol nu se aplică decât la această ultimă sumă. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămâne impozabilă, conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

ART. 13

Comisioane

    1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat.

    2. Totuşi aceste comisioane sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al comisioanelor este un rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 5% din suma brută a comisioanelor.

    3. Termenul comisioane, folosit în prezentul articol, înseamnă remuneraţiile plătite oricărei persoane pentru serviciile pe care le prestează în calitate de intermediar; acest termen nu cuprinde veniturile vizate la art. 15 şi 16.

    4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică când beneficiarul efectiv al comisioanelor, rezident al unui stat contractant, desfăşoară în celălalt stat contractant din care provin comisioanele fie o activitate industrială sau comercială prin intermediul unui sediu permanent situat acolo, fie o profesie independentă prin intermediul unei baze fixe situate acolo şi comisioanele sunt efectiv legate de acestea. În această situaţie sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

    5. Comisioanele sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant când debitorul este însuşi acest stat, o unitate administrativ-teritorială, o colectivitate locală sau un rezident al acestui stat. Totuşi, atunci când debitorul comisioanelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă pentru care a fost contractată obligaţia de plată a comisioanelor şi care suportă plata acestor comisioane, acestea sunt considerate ca provenind din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

    6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între debitorul şi beneficiarul efectiv sau pe care unul şi celălalt le întreţin cu terţe persoane, suma comisioanelor, ţinând seama de serviciile pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între debitor şi beneficiarul efectiv, în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol nu se aplică decât la această ultimă sumă. În acest caz, partea excedentară a comisioanelor rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

    7. Când un rezident al unui stat contractant care primeşte comisioane provenind din celălalt stat contractant, le solicită pentru un an stabilit, impozitul putând fi perceput asupra acestor comisioane în statul contractant din care acestea provin, impozitul este calculat ca şi când acest rezident ar fi avut un sediu permanent în acest stat şi comisioanele ar fi fost profituri atribuibile acestui sediu permanent.

ART. 14

Câştiguri de capital

    1. Câştigurile pe care un rezident al unui stat contractant le obţine din înstrăinarea de bunuri imobiliare vizate la art. 6 şi situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat contractant.

    2. Câştigurile provenind din înstrăinarea de bunuri mobiliare care fac parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau de bunuri mobiliare care aparţin unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv din asemenea câştiguri provenind din înstrăinarea acestui sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acestei baze fixe, sunt impozabile în acest celălalt stat.

    3. Câştigurile provenind din înstrăinarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional, a vapoarelor servind navigaţiei interioare, precum şi din bunuri mobiliare afectate exploatării acestor mijloace de transport nu sunt impozabile decât în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.

    4. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decât cele vizate la paragrafele 1, 2 şi 3, nu sunt impozabile decât în statul contractant al cărui rezident este cel care înstrăinează.

ART. 15

Profesii independente

    1. Veniturile pe care un rezident al unui stat contractant le obţine dintr-o profesie independentă sau din alte activităţi cu caracter independent nu sunt impozabile decât în acest stat contractant, dacă acest rezident nu dispune în mod obişnuit, în celălalt stat contractant, de o bază fixă pentru exercitarea activităţilor sale. Dacă el dispune de o asemenea bază fixă, veniturile sunt impozabile în celălalt stat, dar numai în măsura în care ele sunt atribuibile acestei baze fixe.

    2. Expresia profesie independentă cuprinde, în special, activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi activităţile independente ale medicilor, avocaţilor, inginerilor, arhitecţilor, dentiştilor şi contabililor.

ART. 16

Profesii dependente

    1. Sub rezerva dispoziţiilor art. 17, 19, 20 şi 21, salariile şi alte remuneraţii similare, pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariată, nu sunt impozabile decât în acest stat, cu condiţia ca activitatea sa să nu fie exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată în celălalt stat contractant, remuneraţiile primite cu acest titlu sunt impozabile în acest celălalt stat contractant.

    2. Independent de dispoziţiile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant nu sunt impozabile decât în primul stat contractant, dacă:

    a) beneficiarul rămâne în celălalt stat contractant o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în cursul oricărei perioade de 12 luni;

    b) remuneraţiile sunt plătite de către o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezident al celuilalt stat; şi

    c) sarcina remuneraţiilor nu este suportată de către un sediu permanent sau o bază fixă pe care cel care angajează le are în celălalt stat.

    3. Independent de dispoziţiile precedente ale prezentului articol, remuneraţiile primite pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave, aeronave sau vehicul feroviar sau rutier, exploatate în trafic internaţional, sau la bordul unul vapor servind navigaţiei interioare sunt impozabile în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.

ART. 17

Tantieme şi remuneraţii ale conducătorilor de societăţi

    1. Tantiemele, jetoanele de prezenţă şi alte plăţi similare, pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau de supraveghere al unei societăţi, care este un rezident al celuilalt stat contractant, sunt impozabile în acest celălalt stat.

    2. Remuneraţiile pe care o persoană vizată la paragraful 1 le primeşte de la societate pentru exercitarea unei activităţi zilnice de conducere sau cu caracter tehnic, precum şi remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte din activitatea sa personală ca asociat la o societate care nu este o societate pe acţiuni şi care este un rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile potrivit dispoziţiilor art. 16, ca şi când ar fi remuneraţii pe care un salariat le obţine dintr-o activitate salariată şi cel care angajează ar fi acea societate.

ART. 18

Artişti şi sportivi

    1. Independent de dispoziţiile art. 15 şi 16, veniturile pe care un rezident al unui stat contractant le obţine din activităţile sale personale exercitate în celălalt stat contractant, în calitate de artist de spectacol, cum ar fi un artist de teatru, de cinema, de radio sau televiziune sau un muzician, sau în calitate de sportiv, sunt impozabile în acest celălalt stat contractant.

    2. Când veniturile provenind din activităţi pe care un artist de spectacol sau un sportiv le exercită în mod personal şi, în această calitate, sunt atribuite nu artistului sau sportivului însuşi, ci unei alte persoane, aceste venituri sunt impozabile, independent de dispoziţiile art. 7, 15 şi 16 în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului sau ale sportivului.

    3. Independent de dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activităţi exercitate în această calitate de artişti de spectacol sau de sportivi, care sunt rezidenţi ai unui stat contractant, nu sunt impozabile decât în acest stat contractant, când activităţile sunt exercitate în celălalt stat contractant în cadrul unui program de schimburi culturale sau sportive aprobat de guvernele ambelor state contractante.

ART. 19

Pensii

    1. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 2 al art. 20, pensiile şi celelalte remuneraţii similare, plătite unui rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată desfăşurată anterior, nu sunt impozabile decât în acest stat contractant.

    2. Totuşi pensiile şi alte sume periodice sau nu, plătite ca aplicare a legislaţiei sociale a unui stat contractant sau în cadrul unui sistem general organizat de acest stat contractant pentru completarea avantajelor prevăzute de această legislaţie, sunt impozabile în acest stat contractant.

ART. 20

Funcţii publice

    1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant sau de una dintre unităţile sale administrativ-teritoriale sau de către colectivităţi locale unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat contractant sau acestei unităţi sau colectivităţi, nu sunt impozabile decât în acest stat contractant.

    b) Totuşi aceste remuneraţii nu sunt impozabile decât în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acest stat contractant şi dacă persoana fizică este un rezident al acestui stat contractant, care:

    (i) este un naţional al acestui stat contractant; sau

    (ii) nu a devenit un rezident al acestui stat contractant numai în scopul prestării serviciilor.

    2. a) Pensiile plătite de un stat contractant sau de una dintre unităţile sale administrativ-teritoriale sau de către colectivităţi locale, fie direct, fie prin prelevări din fonduri pe care le-au constituit, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat sau acestei unităţi sau colectivităţi, nu sunt impozabile decât în acest stat contractant.

    b) Totuşi aceste pensii nu sunt impozabile decât în celălalt stat contractant, dacă persoana fizică este un rezident al acestui stat contractant şi este un naţional al acestuia.

    3. Dispoziţiile art. 16, 17 şi 19 se aplică remuneraţiilor şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate industrială sau comercială desfăşurată de un stat contractant sau de una dintre unităţile sale administrativ-teritoriale sau de colectivităţile sale locale.

ART. 21

Profesori, cercetători şi studenţi

    1. Remuneraţiile de orice fel primite de profesori sau de alţi membri ai personalului didactic, precum şi de cercetători, rezidenţi ai unui stat contractant, care se află ocazional în celălalt stat contractant pentru a preda acolo sau pentru a face cercetări ştiinţifice într-o universitate sau într-o altă instituţie de învăţământ recunoscută oficial, nu sunt impozabile decât în primul stat contractant, pentru o perioadă ce nu poate depăşi 2 ani, socotiţi de la data sosirii acestor persoane în celălalt stat contractant. Această dispoziţie nu se aplică remuneraţiilor primite pentru activităţi de cercetare, dacă aceste activităţi sunt întreprinse în principal în interesul particular al uneia sau al mai multor persoane.

    2. Un student care este sau care a fost, imediat înaintea sosirii sale într-un stat contractant, un rezident al celuilalt stat contractant şi care locuieşte temporar în primul stat contractant numai în scopul de a urma aici studiile sau pregătirea sa într-o universitate sau în altă instituţie de învăţământ recunoscută oficial de acest prim stat contractant, este scutit de impozit în primul stat contractant:

    a) pentru sumele pe care le primeşte din surse aflate în afara acestui stat contractant, pentru acoperirea cheltuielilor sale de întreţinere, de studii sau de pregătire;

    b) pentru remuneraţiile primite într-o perioadă de maximum 2 ani, pentru o activitate salariată exercitată în acest stat în legătură cu studiile sale sau cu pregătirea sa, cu condiţia ca aceste remuneraţii să nu depăşească, într-un an civil, 120.000 franci belgieni sau echivalentul acestei sume în moneda românească, după caz.

ART. 22

Alte venituri

    1. Elementele de venit al unui rezident al unui stat contractant, care sunt de natură diferită sau provin din surse nemenţionate în articolele precedente ale prezentei convenţii şi care sunt supuse impunerii în acest stat, nu sunt impozabile decât în acest stat contractant.

    2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu se aplică veniturilor, altele decât veniturile provenind din bunuri imobiliare, aşa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, când beneficiarul unor asemenea venituri, rezident al unui stat contractant, exercită în celălalt stat contractant fie o activitate industrială sau comercială prin intermediul unui sediu permanent care este situat acolo, fie o profesie independentă prin intermediul unei baze fixe care este situată acolo şi când dreptul sau bunul generator de venituri este legat efectiv de acestea. În această situaţie sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

ART. 23

Impunerea capitalului

    1. Capitalul constituit din bunurile imobiliare vizate la art. 6, pe care le posedă un rezident al unui stat contractant şi care sunt situate în celălalt stat contractant, este impozabil în acest celălalt stat contractant.

    2. Capitalul constituit din bunuri mobiliare care fac parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau din bunuri mobiliare care aparţin unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente este impozabil în acest celălalt stat contractant.

    3. Capitalul constituit din nave, aeronave, vehicule feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional, din vapoare servind navigaţiei interioare, precum şi din bunuri mobiliare destinate exploatării acestor mijloace de transport nu este impozabil decât în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.

    4. Toate celelalte elemente de capital al unui rezident al unui stat contractant nu sunt impozabile decât în acest stat contractant.

ART. 24

Metode pentru eliminarea dublei impuneri

    1. În România, dubla impunere este evitată în modul următor:

    a) când un rezident al României primeşte venituri sau posedă elemente de capital care, în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii, sunt impozabile în Belgia, România scuteşte de impozit aceste venituri sau aceste elemente de capital, sub rezerva dispoziţiilor subparagrafului b) şi c) de mai jos, dar poate, pentru calcularea sumei impozitului pentru restul de venit sau de capital al acestui rezident, să aplice aceleaşi cote de impozite ca şi când veniturile sau elementele de capital respective nu ar fi fost scutite;

    b) când un rezident al României primeşte venituri care, în concordanţă cu dispoziţiile art. 10-13 sunt impozabile în Belgia, România acordă, din impozitul pe care-l percepe pe veniturile acestui rezident, o deducere egală ca sumă cu impozitul plătit în Belgia. Această deducere nu poate, totuşi, să depăşească fracţiunea de impozit calculat înainte de deducere, ce corespunde acestor venituri primite din Belgia;

    c) independent de dispoziţiile subparagrafului b), dividendele, în sensul paragrafului 3 al art. 10, pe care o societate care este un rezident al României le primeşte de la o societate care este un rezident al Belgiei, sunt scutite de impozitul pe profit în România, în măsura în care această scutire ar fi acordată dacă cele două societăţi ar fi rezidente ale României.

    2. În Belgia, dubla impunere este evitată în modul următor:

    a) când un rezident al Belgiei primeşte venituri care nu sunt vizate la subparagrafele b) şi c) de mai jos sau posedă elemente de capital care sunt impozabile în România, în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii, Belgia scuteşte de impozit aceste venituri sau aceste elemente de capital, dar ea poate, pentru calcularea sumei impozitelor sale pentru restul de venit sau de capital al acestui rezident, să aplice aceeaşi cotă de impozit ca şi când veniturile sau elementele de capital respective nu ar fi fost scutite;

    b) sub rezerva dispoziţiilor legislaţiei belgiene cu privire la deducerea din impozitul belgian a impozitelor plătite în străinătate, atunci când un rezident al Belgiei realizează elemente de venit care sunt cuprinse în venitul global supus impozitului belgian şi care constau din dividende impozabile în conformitate cu paragraful 2 al art. 10 şi neexceptate de la impozitul belgian potrivit subparagrafului c) de mai jos, din dobânzi impozabile în conformitate cu paragraful 2 sau 7 al art. 11 sau din redevenţe impozabile în conformitate cu paragraful 2 sau 6 al art. 12, impozitul român perceput asupra acestor venituri este dedus din impozitul belgian aferent veniturilor respective;

    c) dividendele, în sensul paragrafului 3 al art. 10, pe care o societate care este un rezident al Belgiei le primeşte de la o societate care este un rezident al României, sunt scutite de impozitul aplicabil societăţilor în Belgia, în condiţiile şi în limitele prevăzute de legislaţia belgiană;

    d) atunci când, în conformitate cu legislaţia belgiană, pierderile suferite de o întreprindere exploatată de un rezident al Belgiei, într-un sediu permanent situat în România, au fost efectiv deduse din profiturile acestei întreprinderi pentru impunerea sa în Belgia, scutirea prevăzută la subparagraful a) de mai sus nu se aplică în Belgia asupra profiturilor din alte perioade impozabile care privesc acest sediu permanent, în măsura în care aceste profituri au fost, de asemenea, scutite de impozit în România în ce priveşte compensarea cu pierderile menţionate.

ART. 25

Nediscriminarea

    1. Naţionalii unui stat contractant nu sunt supuşi în celălalt stat contractant nici unei impuneri sau obligaţii în legătură cu aceasta, care este diferită sau mai împovărătoare decât aceea la care sunt sau ar putea fi supuşi naţionalii acestui celălalt stat contractant aflaţi în aceeaşi situaţie, îndeosebi în ceea ce priveşte rezidenţa. Această dispoziţie se aplică, de asemenea, independent de dispoziţiile art. 1, persoanelor care nu sunt rezidente ale unui stat contractant sau ale ambelor state contractante.

    2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în acest celălalt stat contractant într-un mod mai puţin favorabil decât impunerea întreprinderilor acestui celălalt stat contractant ce exercită aceeaşi activitate. Această dispoziţie nu poate fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant deducerile personale, înlesnirile şi reducerile de impozit în funcţie de situaţia sau de sarcinile de familie pe care le acordă propriilor rezidenţi.

    3. În măsura în care dispoziţiile paragrafului 1 al art. 9, paragrafului 7 al art. 11 sau paragrafului 6 al art. 12 nu sunt aplicabile, dobânzile, redevenţele şi alte cheltuieli făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt deductibile pentru determinarea profiturilor impozabile ale acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi când ar fi fost plătite unui rezident al primului stat contractant.

    În mod similar, datoriile unei întreprinderi a unui stat contractant faţă de un rezident al celuilalt stat contractant sunt deductibile, în scopul determinării capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi când acestea ar fi fost contractate faţă de un rezident al primului stat contractant.

    4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este, în totalitate sau în parte, direct sau indirect, deţinut sau controlat de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu sunt supuse în primul stat nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care este alta sau mai împovărătoare decât acelea la care sunt sau ar putea fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat contractant.

    5. Nici o dispoziţie a prezentului articol nu poate fi interpretată ca împiedicând un stat contractant:

    a) să impună cu cota prevăzută de legislaţia sa internă profiturile unui sediu permanent, situat în acest stat, al unei societăţi care este un rezident al celuilalt stat contractant, cu condiţia ca această cotă să nu depăşească cota maximă aplicabilă profiturilor societăţilor care sunt rezidente ale primului stat contractant;

    b) de a preleva impozitul reţinut la sursă pe dividendele aferente unei participări legate efectiv de un sediu permanent de care dispune în acest stat contractant o societate care este un rezident al celuilalt stat contractant.

    6. Dispoziţiile prezentului articol se aplică, independent de dispoziţiile art. 2, impozitelor de orice natură sau cu orice denumire.

ART. 26

Procedura amiabilă

    1. Când o persoană apreciază că măsurile luate de un stat contractant sau de către ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impunere care nu este conformă cu dispoziţiile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de căile prevăzute de legislaţia internă a acestor state contractante, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă acest caz intră sub incidenţa paragrafului 1 al art. 25, aceleia a statului contractant al cărui naţional este. Cazul trebuie supus în cei 3 ani următori primei notificări a măsurii care atrage o impunere ce nu este conformă dispoziţiilor prezentei convenţii.

    2. Autoritatea competentă se străduieşte, dacă reclamaţia i se pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să dea o soluţie satisfăcătoare, să rezolve cazul pe cale de înţelegere amiabilă cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impuneri care nu este conformă cu prezenta convenţie.

    3. Autorităţile competente ale statelor contractante se străduiesc, pe cale de acord amiabil, să rezolve dificultăţile sau să înlăture dubiile ce pot apărea ca urmare a interpretării sau aplicării prezentei convenţii.

    4. Autorităţile competente ale statelor contractante se pun de acord cu privire la măsurile necesare aplicării dispoziţiilor prezentei convenţii şi mai ales cu privire la documentele justificative ce trebuie furnizate de către rezidenţii fiecărui stat contractant pentru a beneficia în celălalt stat contractant de scutirile sau de reducerile de impozit prevăzute în această convenţie.

    5. Autorităţile competente ale statelor contractante pot să comunice în mod direct între ele în ce priveşte aplicarea convenţiei.

ART. 27

Schimbul de informaţii

    1. Autorităţile competente ale statelor contractante fac schimb de informaţii necesare aplicării dispoziţiilor prezentei convenţii şi celor privitoare la legislaţia internă a statelor contractante referitoare la impozitele vizate de convenţie, în măsura în care impunerea pe care o prevede nu este contrară acesteia.

    Schimbul de informaţii nu se restrânge la art. 1. Informaţiile primite de un stat contractant sunt ţinute secrete, în acelaşi mod ca şi informaţiile obţinute în aplicarea legislaţiei interne a acestui stat contractant, şi nu sunt comunicate decât persoanelor sau autorităţilor (inclusiv tribunalele şi organele administrative), însărcinate cu stabilirea şi cu încasarea impozitelor vizate de convenţie, cu aplicarea sau urmărirea acestor impozite sau cu deciziile privind recursurile în legătură cu impozitele respective. Aceste persoane sau autorităţi nu folosesc informaţiile decât în aceste scopuri. Ele pot să facă uz de aceste informaţii în cursul audienţelor publice ale tribunalelor sau în timpul acţiunilor judecătoreşti.

    2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu pot să fie în nici un caz interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:

    a) de a lua măsuri administrative contrare legislaţiei şi practicii sale administrative sau acelora ale celuilalt stat contractant;

    b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza legislaţiei sale proprii sau în cadrul practicii sale administrative normale, sau a acelora ale celuilalt stat contractant;

    c) de a furniza informaţii care ar divulga un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial ori informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

ART. 28

Asistenţa la încasare

    1. Statele contractante se angajează să-şi acorde reciproc sprijin şi asistenţă în scopul de a notifica şi de a încasa impozitele vizate la art. 2, precum şi toate modificările, completările, majorările de întârziere, cheltuielile şi amenzile fără caracter penal legate de aceste impozite.

    2. La solicitarea autorităţii competente a unui stat contractant, autoritatea competentă a celuilalt stat contractant asigură, potrivit dispoziţiilor legale şi reglementărilor aplicabile notificării şi încasării impozitelor respective a acestui din urmă stat, notificarea şi încasarea creanţelor fiscale vizate la paragraful 1, care sunt exigibile în primul stat. Aceste creanţe nu se bucură de nici un privilegiu în statul solicitat, iar acesta nu este obligat să aplice modalităţile de încasare care nu sunt autorizate prin dispoziţiile legale sau reglementările statului solicitant.

    3. Solicitările vizate la paragraful 2 sunt fundamentate cu o copie oficială de pe titlurile executorii, însoţite, dacă este necesar, de o copie oficială de pe deciziile administrative sau judiciare intrate în vigoare ca urmare a procedurilor judecătoreşti.

    4. În ce priveşte creanţele fiscale care sunt susceptibile de recursuri, autoritatea competentă a unui stat contractant poate, pentru apărarea drepturilor sale, să solicite autorităţii competente a celuilalt stat contractant să ia măsurile asiguratorii prevăzute de legislaţia acestuia; dispoziţiile paragrafelor 1-3 sunt aplicabile, mutatis mutandis, acestor măsuri.

    5. Dispoziţiile paragrafului 1 al art. 27 se aplică, de asemenea, tuturor informaţiilor privind aplicarea prezentului articol, aduse la cunoştinţă autorităţii competente a unui stat contractant.

ART. 29

Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare

    Dispoziţiile prezentei convenţii nu afectează privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare, în virtutea fie a regulilor generale ale dreptului internaţional, fie a dispoziţiilor acordurilor speciale.

ART. 30

Intrarea în vigoare

    1. Fiecare stat contractant va notifica celuilalt stat contractant îndeplinirea procedurilor cerute de legislaţia sa în ce priveşte intrarea în vigoare a acestei convenţii. Aceasta va intra în vigoare în a 30-a zi următoare datei ultimei notificări.

    2. Dispoziţiile prezentei convenţii se vor aplica:

    a) în ce priveşte impozitele datorate la sursă la veniturile atribuite sau de plătit, începând cu 1 ianuarie a anului imediat următor anului intrării în vigoare a convenţiei;

    b) în ce priveşte celelalte impozite stabilite pe veniturile realizate în perioadele impozabile, începând cu 1 ianuarie a anului imediat următor anului intrării în vigoare a convenţiei;

    c) în ce priveşte impozitele pe capital stabilite pe elementele de capital existente la 1 ianuarie a oricărui an următor anului intrării în vigoare a convenţiei.

    3. Dispoziţiile Convenţiei dintre Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Regatului Belgiei pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere, semnată la Bucureşti la 14 octombrie 1976, vor înceta să se aplice cu privire la orice impozit român sau belgian la care prezenta convenţie se aplică în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 2.

ART. 31

Denunţarea

    1. Prezenta convenţie va rămâne în vigoare o perioadă nedeterminată.

    2. Fiecare dintre statele contractante va putea, totuşi, până la data de 30 iunie inclusiv a oricărui an calendaristic, începând cu al 5-lea an următor anului de intrare în vigoare a convenţiei, să o denunţe în scris şi pe cale diplomatică celuilalt stat contractant.

    În cazul unei asemenea denunţări, convenţia va înceta să fie aplicabilă:

    a) în ce priveşte impozitele datorate la sursă la veniturile atribuite sau de plătit, începând cu 1 ianuarie a anului imediat următor anului în cursul căruia denunţarea a fost notificată;

    b) în ce priveşte celelalte impozite stabilite pe veniturile realizate în perioadele impozabile, începând cu 1 ianuarie a anului imediat următor anului în cursul căruia denunţarea a fost notificată;

    c) în ce priveşte impozitele pe capital stabilite pe elementele de capital existente la 1 ianuarie a anului imediat următor anului în cursul căruia denunţarea a fost notificată.

    Drept pentru care, subsemnaţii, autorizaţi cum se cuvine de guvernele lor respective, au semnat prezenta convenţie.

    Întocmită la Bruxelles la 4 martie 1996, în două exemplare, în limbile română, franceză şi flamandă, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţă, textul în limba franceză va prevala.

                        Pentru Guvernul României,

                           Ioan Dan Popescu,

                          ministrul comerţului

                    Pentru Guvernul Regatului Belgiei,

                           Philippe Maystadt,

                           viceprim-ministru,

                    ministrul finanţelor şi comerţului

Write A Comment