Acord între Guvernul României şi Guvernul Emiratelor Arabe Unite pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit

Guvernul României şi Guvernul Emiratelor Arabe Unite,

dorind să promoveze şi să dezvolte în continuare relaţiile lor economice şi să extindă cooperarea lor în domeniul fiscal prin încheierea unui acord pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit,

au convenit după cum urmează:

ART. 1

Persoane vizate

Prezentul acord se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

ART. 2

Impozite vizate

1. Prezentul acord se aplică impozitelor pe venit stabilite în numele unui stat contractant sau al guvernelor sale locale ori unităţilor administrativ-teritoriale sau al autorităţilor locale, indiferent de modul în care acestea sunt percepute.

2. Sunt considerate impozite pe venit toate impozitele stabilite pe venitul total sau pe elementele de venit, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.

3. Impozitele existente asupra cărora se aplică Acordul sunt, în special:

a) în cazul României:

(i) impozitul pe venit;

(ii) impozitul pe profit;

(denumite în continuare “impozit român”);

b) în cazul Emiratelor Arabe Unite:

(i) impozit pe venit;

(ii) impozitul pe corporaţii;

(denumite în continuare “impozit al E.A.U.”).

4. Nicio prevedere a acestui acord nu va afecta dreptul Guvernului Federal al Emiratelor Arabe Unite, guvernelor sale locale sau autorităţilor sale locale de a-şi aplica propria legislaţie referitoare la impunerea veniturilor realizate din petrol şi resurse naturale; aceste activităţi sunt impuse potrivit legislaţiei Emiratelor Arabe Unite.

5. Acordul se aplică de asemenea oricăror impozite identice sau substanţial similare care sunt stabilite după data semnării Acordului, în plus sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor notifica reciproc cu privire la orice modificări semnificative care au fost făcute în legislaţiile lor fiscale.

ART. 3

Definiţii generale

1. În sensul prezentului acord, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

a) expresiile “un stat contractant” şi “celălalt stat contractant” înseamnă România sau Emiratele Arabe Unite, după cum cere contextul;

b) termenul “România” înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială şi spaţiul aerian de deasupra acestora, asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, precum şi zona contiguă, platoul continental şi zona economică exclusivă asupra cărora România exercită drepturi suverane şi jurisdicţie, în conformitate cu legislaţia sa şi cu normele şi principiile dreptului internaţional;

c) termenul “Emiratele Arabe Unite” înseamnă E.A.U. şi, atunci când este folosit în sens geografic, înseamnă zona în care se află teritoriul sub suveranitatea sa, precum şi marea teritorială, spaţiul aerian, zona submarină asupra cărora Emiratele Arabe Unite exercită, în conformitate cu dreptul internaţional şi legislaţia Emiratelor Arabe Unite, drepturi suverane, care se referă la teritoriul şi insulele aflate sub jurisdicţia sa, referitoare la orice activitate desfăşurată în legătură cu explorarea şi exploatarea resurselor naturale;

d) termenul “persoană” include o persoană fizică, o societate şi orice altă asociere de persoane;

e) termenul “societate” înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este tratată ca fiind o persoană juridică în scopuri fiscale;

f) termenul “întreprindere a unui stat contractant” şi “întreprindere a celuilalt stat contractant” înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

g) termenul “naţional” înseamnă:

(i) în cazul României, orice persoană fizică având cetăţenia română în conformitate cu legislaţia României şi orice persoană juridică, asociere de persoane şi orice altă entitate constituită şi având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în România;

(ii) în cazul Emiratelor Arabe Unite, toate persoanele fizice având naţionalitatea Emiratelor Arabe Unite în conformitate cu legislaţia Emiratelor Arabe Unite şi orice persoană juridică, parteneriat şi orice grupare de persoane având statutul în conformitate cu legislaţia Emiratelor Arabe Unite;

h) expresia “trafic internaţional” înseamnă orice transport efectuat cu o navă sau aeronavă exploatată de o întreprindere care are sediul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului când un astfel de transport este efectuat numai între locuri din celălalt stat contractant;

i) expresia “autoritate competentă” înseamnă:

(i) în cazul României, ministrul finanţelor publice sau reprezentantul său autorizat;

(ii) în cazul Emiratelor Arabe Unite, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat;

j) expresia “activitate de afaceri” include de asemenea prestarea unor servicii profesionale şi a altor activităţi cu caracter independent.

2. În ceea ce priveşte aplicarea acestui acord în orice moment de un stat contractant, orice termen care nu este definit în acesta va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are la momentul respectiv în baza legislaţiei acelui stat referitoare la impozitele pentru care se aplică Acordul, orice înţeles pe care îl are în baza legislaţiei fiscale aplicabile în acel stat prevalând asupra înţelesului dat termenului în baza altor legi ale acelui stat.

ART. 4

Rezident

1. În sensul prezentului acord, expresia “rezident al unui stat contractant” înseamnă:

a) în cazul României: orice persoană care, în baza legislaţiei României, este supusă impozitării acolo datorită domiciliului său, reşedinţei sale, locului de conducere, locului de înregistrare sau oricărui alt criteriu de natură similară. Totuşi, această expresie nu include orice persoană care este supusă impozitării în România numai pentru faptul că realizează venituri din surse situate în România;

b) în cazul Emiratelor Arabe Unite: o persoană care, în baza legislaţiei Emiratelor Arabe Unite, are domiciliul în Emiratele Arabe Unite şi o societate care este încorporată în Emiratele Arabe Unite şi are locul conducerii efective acolo.

2. În sensul paragrafului 1 de mai sus:

a) în cazul României, termenul “rezident” include:

(i) România, orice unitate administrativ-teritorială sau autoritate locală a acesteia şi Guvernul României;

(ii) Banca Naţională a României, orice instituţie ori persoană sau orice entitate deţinută ori controlată direct sau indirect de România sau de o unitate administrativ-teritorială ori autoritate locală a acesteia sau de Guvernul României;

b) în cazul Emiratelor Arabe Unite, termenul “rezident” include:

(i) Guvernul Federal al Emiratelor Arabe Unite, guvernele locale şi autorităţile locale ale acestuia;

(ii) orice instituţii guvernamentale create în baza legii publice, cum ar fi Banca Centrală, fonduri, corporaţii, autorităţi, fundaţii, agenţii sau alte entităţi similare înfiinţate în Emiratele Arabe Unite;

(iii) orice entitate interguvernamentală înfiinţată în Emiratele Arabe Unite în al cărei capital Emiratele Arabe Unite participă împreună cu alte state.

3. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său se determină după cum urmează:

a) aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului contractant în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă aceasta dispune de o locuinţă permanentă în ambele state contractante, ea va fi considerată rezidentă numai a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul contractant în care aceasta are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă aceasta nu dispune de o locuinţă permanentă în niciunul dintre statele contractante, ea va fi considerată rezidentă numai a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;

c) dacă aceasta locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau nu locuieşte în niciunul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă numai a statului contractant al cărui naţional este;

d) dacă aceasta este naţional al ambelor state contractante sau nu este al niciunuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

4. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, ea va fi considerată rezidentă numai a statului în care se află locul conducerii sale efective.

ART. 5

Sediu permanent

1. În sensul prezentului acord, expresia “sediu permanent” înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea sa.

2. Expresia “sediu permanent” include, în special:

a) un loc de conducere;

b) o sucursală;

c) un birou;

d) o fabrică;

e) un atelier; şi

f) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.

3. Un şantier de construcţii, un proiect de construcţii, de asamblare sau de instalare constituie sediu permanent numai atunci când acesta durează mai mult de 12 luni.

4. Prin derogare de la prevederile anterioare ale acestui articol, expresia “sediu permanent” se consideră că nu include:

a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării de bunuri sau mărfuri aparţinând întreprinderii;

b) menţinerea unui stoc de bunuri sau mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării;

c) menţinerea unui stoc de bunuri sau mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

d) menţinerea unui stoc de bunuri sau mărfuri aparţinând întreprinderii care sunt expuse în cadrul unui târg comercial sau expoziţii şi care sunt vândute de întreprindere la închiderea unui astfel de târg sau expoziţie, cu condiţia ca părţile sau societăţile implicate să îndeplinească toate cerinţele din fiecare stat contractant;

e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de bunuri sau mărfuri ori al colectării de informaţii pentru întreprindere;

f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfăşurării pentru întreprindere a oricărei altei activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;

g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare a activităţilor menţionate în subparagrafele de la a) la f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

5. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană – alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică paragraful 6 – acţionează în numele unei întreprinderi şi are şi exercită în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea întreprindere se consideră că are un sediu permanent în acel stat în privinţa oricăror activităţi pe care persoana le exercită pentru întreprindere, în afară de cazul când activităţile unei astfel de persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4 care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent în baza prevederilor acelui paragraf.

6. O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent într-un stat contractant numai pentru faptul că aceasta îşi exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker sau orice agent cu statut independent, cu condiţia ca astfel de persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite de afaceri.

7. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care îşi exercită activitatea de afaceri în celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una din aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

ART. 6

Venituri din proprietăţi imobiliare

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din silvicultură) situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2. Expresia “proprietăţi imobiliare” are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi în silvicultură, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, vapoarele şi aeronavele nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţilor imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică de asemenea veniturilor provenind din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi.

ART. 7

Profiturile din activitatea de afaceri

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă acelui sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant acelui sediu permanent profiturile pe care acesta le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare, în condiţii identice sau similare, şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile efectuate pentru scopurile sediului permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află situat sediul permanent sau în altă parte.

4. Niciun profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acel sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

5. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă, dacă nu există motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.

6. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentului acord, atunci prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.

ART. 8

Transport naval şi aerian

1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau aeronavelor sunt impozabile numai în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii.

2. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport se află la bordul unei nave, atunci acesta se consideră a fi situat în statul contractant în care se află portul de înregistrare a navei sau, dacă nu există un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică de asemenea profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o activitate de afaceri desfăşurată în comun sau la o agenţie internaţională de transport.

4. Prevederile paragrafului 1 se aplică de asemenea următoarelor venituri obţinute din exploatarea aeronavelor în trafic internaţional:

a) veniturile din vânzarea de tichete în numele unei întreprinderi de transport;

b) veniturile din vânzarea de servicii de inginerie unei terţe părţi şi orice alt venit provenit din alte servicii tehnice care sunt legate de exploatarea aeronavelor în trafic internaţional;

c) dobânzile la depozite şi veniturile obţinute din hârtii de valoare, obligaţiuni şi acţiuni, cu condiţia ca asemenea venituri să fie legate de exploatarea aeronavelor şi să reprezinte o parte integrantă a exploatării aeronavelor în trafic internaţional.

ART. 9

Întreprinderi asociate

1. Când

a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare de condiţii acceptate sau impuse care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care fără aceste condiţii ar fi fost obţinute de una din întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute de fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impozitate în consecinţă.

2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi a acelui stat – şi impozitează în consecinţă – profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în celălalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat poate proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea acestei modificări se va ţine seama de celelalte prevederi ale prezentului acord şi, dacă este necesar, autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

ART. 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2. Totuşi, aceste dividende sunt de asemenea impozabile în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar, dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 3% (trei la sută) din suma brută a dividendelor.

Prezentul paragraf nu afectează impunerea societăţii cu privire la profiturile din care se plătesc dividendele.

3. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol, dividendele plătite de o societate rezidentă fie a unuia, fie a celuilalt dintre statele contractante nu vor fi impozabile dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este:

a) Guvernul oricărui stat contractant sau oricare instituţie guvernamentală sau entitate aparţinând acestuia;

b) o societate care este rezidentă fie a unuia, fie a celuilalt stat contractant, al cărei capital este deţinut direct sau indirect (în proporţie de cel puţin 25%) de guvernul sau de o instituţie guvernamentală fie a unuia, fie a celuilalt stat contractant.

4. Termenul “dividende” folosit în prezentul articol înseamnă venituri provenind din acţiuni, din părţi miniere, din părţi de fondator sau din alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte drepturi de corporaţie care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de către legislaţia statului în care este rezidentă societatea care le distribuie.

5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo, şi deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care sunt plătite dividendele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent. În această situaţie, se aplică prevederile articolului 7.

6. În sensul prevederilor paragrafului 3, termenul “Guvern” include în particular, dar nu exclusiv:

a) în cazul României:

(i) Banca Naţională a României;

(ii) orice instituţie sau persoană ori orice entitate deţinută sau controlată direct sau indirect de România, de o unitate administrativ-teritorială sau de o autoritate locală a acesteia ori de Guvernul României;

b) în cazul Emiratelor Arabe Unite:

(i) Banca Centrală a Emiratelor Arabe Unite;

(ii) Autoritatea Investiţiilor din Abu Dhabi;

(iii) Consiliul Investiţiilor din Abu Dhabi;

(iv) Autoritatea de Investiţii emirateză;

(v) Societatea de Dezvoltare Mubadala;

(vi) Societatea de Investiţii Petroleum Internaţional;

(vii) Dubai World;

(viii) Corporaţia de Investiţii din Dubai;

(ix) Compania Naţională de Energie Abu Dhabi PJSC (TAQA); sau

(x) orice altă instituţie creată de Guvernul Federal, de guvernele locale sau de autorităţile locale, care este recunoscută ca parte integrantă a acelui guvern, acelor guverne sau autorităţi astfel cum poate fi convenit prin notificare de autorităţile competente ale statelor contractante.

7. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, celălalt stat nu poate percepe niciun impozit asupra dividendelor plătite de societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al celuilalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent situat în celălalt stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime sau în parte profituri sau venituri provenind din celălalt stat.

8. Prevederile prezentului articol nu se aplică dacă scopul principal sau unul din scopurile principale ale oricărei persoane care are legătură cu emiterea sau cesionarea acţiunilor sau a altor drepturi în legătură cu care este plătit dividendul este acela de a profita de prezentul articol prin intermediul acelei emiteri sau cesionări.

ART. 11

Dobânzi

1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2. Totuşi, aceste dobânzi sunt de asemenea impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar, dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 3% (trei la sută) din suma brută a dobânzilor.

3. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 şi 2, dobânzile provenind:

a) din Emiratele Arabe Unite şi plătite Guvernului României sau oricăreia din instituţiile sale financiare sunt scutite de impozite în Emiratele Arabe Unite;

b) din România şi plătite Guvernului Emiratelor Arabe Unite sau instituţiilor sale financiare sunt scutite de impozite în România;

c) de la instituţii al căror capital este în întregime sau parţial deţinut de Guvernul României sau de Guvernul Emiratelor Arabe Unite sunt scutite de impozite referitoare la dobânzi în fiecare stat contractant.

4. În sensul prevederilor paragrafului 3, termenul “Guvern” include în particular, dar nu exclusiv:

a) în cazul României:

(i) România, orice unitate administrativ-teritorială sau autoritate locală a acesteia şi Guvernul României;

(ii) Banca Naţională a României;

(iii) orice instituţie sau persoană ori orice entitate deţinută sau controlată direct sau indirect de România, de o unitate administrativ-teritorială sau de o autoritate locală a acesteia ori de Guvernul României;

b) în cazul Emiratelor Arabe Unite:

(i) Banca Centrală a Emiratelor Arabe Unite;

(ii) Autoritatea Investiţiilor din Abu Dhabi;

(iii) Consiliul Investiţiilor din Abu Dhabi;

(iv) Autoritatea de Investiţii emirateză;

(v) Societatea de Dezvoltare Mubadala;

(vi) Societatea de investiţii Petroleum Internaţional;

(vii) Dubai World;

(viii) Corporaţia de Investiţii din Dubai;

(ix) Compania Naţională de Energie Abu Dhabi PJSC (TAQA); sau

(x) orice altă instituţie creată de Guvernul Federal, de guvernele locale sau de autorităţile locale, care este recunoscută ca parte integrantă a acelui guvern, acelor guverne sau autorităţi astfel cum poate fi convenit prin notificare de autorităţile competente ale statelor contractante.

5. Termenul “dobânzi” folosit în prezentul articol înseamnă venituri din titluri de creanţă de orice fel însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la profiturile debitorului şi, în special, veniturile din titluri de stat şi veniturile din titluri sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea titluri sau obligaţiuni. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

6. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile printr-un sediu permanent situat acolo şi creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent. În această situaţie se aplică prevederile articolului 7.

7. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este, fie că nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de un asemenea sediu permanent, atunci astfel de dobânzi se consideră că provin din statul în care este situat sediul permanent.

8. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la ultima sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentului acord.

9. Prevederile prezentului articol nu se aplică dacă scopul principal sau unul din scopurile principale al oricărei persoane care are legătură cu emiterea sau cesionarea titlului de creanţă în legătură cu care sunt plătite dobânzile este acela de a profita de prezentul articol prin intermediul acelei emiteri sau cesionări.

ART. 12

Redevenţe

1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2. Totuşi, aceste redevenţe sunt de asemenea impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar, dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 3% (trei la sută) din suma brută a redevenţelor.

3. Termenul “redevenţe” folosit în prezentul articol înseamnă plăţi de orice fel primite pentru folosirea sau dreptul de a folosi orice drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf, orice patent, marcă de comerţ, desen sau model, plan, formulă sau procedeu secret ori pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele printr-un sediu permanent situat acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care sunt plătite redevenţele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent. În această situaţie se aplică prevederile articolului 7.

5. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este, fie că nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele şi acestea sunt suportate de un asemenea sediu permanent, atunci astfel de redevenţe se consideră că provin din statul în care este situat sediul permanent.

6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la ultima sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentului acord.

7. Prevederile prezentului articol nu se aplică dacă scopul principal sau unul din scopurile principale al oricărei persoane care are legătură cu crearea sau cesionarea drepturilor în legătură cu care sunt plătite redevenţele este acela de a profita de prezentul articol prin intermediul acelei creări sau cesionări.

ART. 13

Câştiguri de capital

1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare menţionate în paragraful 2 al articolului 6 şi situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în statul contractant în care este situată proprietatea.

2. Câştigurile din înstrăinarea proprietăţii mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, inclusiv astfel de câştiguri din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere), sunt impozabile în celălalt stat.

3. Câştigurile provenind din înstrăinarea navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internaţional sau a proprietăţilor mobiliare necesare exploatării unor asemenea nave sau aeronave sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

4. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea acţiunilor unei societăţi care sunt listate la o bursă recunoscută sunt impozabile numai în statul de rezidenţă.

5. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricărei proprietăţi mobiliare, alta decât cea la care se face referire în paragrafele 2, 3 şi 4, cum ar fi acţiunile la o societate, altele decât cele menţionate la paragraful 4, sau valori mobiliare, obligaţiuni, titluri de creanţă şi altele asemenea, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

ART. 14

Venituri din activitatea salariată

1. Sub rezerva prevederilor articolelor 15, 18, 19 şi 20, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este astfel exercitată, asemenea remuneraţii sunt impozabile în celălalt stat.

2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat dacă:

a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de douăsprezece luni începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; şi

b) remuneraţiile sunt plătite de un angajator sau în numele unui angajator care nu este rezident al celuilalt stat; şi

c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent pe care angajatorul îl are în celălalt stat.

3. Prin derogare de la prevederile anterioare ale prezentului articol, remuneraţiile obţinute pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional sunt impozabile în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii.

ART. 15

Profesori şi cercetători

O persoană fizică care este rezidentă a unui stat contractant imediat înaintea sosirii în celălalt stat contractant, la invitaţia unei universităţi, unei colegiu, unei şcoli sau a altui institut similar educaţional sau a unui institut de cercetare ştiinţifică, şi care este prezentă în acel celălalt stat pentru o perioadă care nu depăşeşte 3 ani, numai în scopul de a preda sau de a efectua cercetare sau pentru ambele la un asemenea institut de educaţie sau cercetare, va fi scutită de impozit o perioadă care nu depăşeşte 3 ani în celălalt stat, în legătură cu orice remuneraţie primită pentru predare sau cercetare.

ART. 16

Studenţi şi stagiari

Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educaţie sau pregătire un student sau un stagiar care este sau a fost imediat anterior vizitei sale într-un stat contractant un rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat numai în scopul educaţiei sau pregătirii sale nu sunt impozabile în acel stat, cu condiţia ca astfel de sume să provină din surse situate în afara acelui stat.

ART. 17

Remuneraţiile membrilor Consiliului de administraţie

Remuneraţiile şi alte plăţi similare obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

ART. 18

Pensii şi anuităţi

1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al articolului 19, pensiile şi alte remuneraţii similare aferente activităţii salariate desfăşurate în trecut şi anuităţile, plătite unui rezident al unui stat contractant, sunt impozabile numai în acel stat.

2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1 al acestui articol, plăţile efectuate în baza legislaţiei referitoare la asigurările sociale a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.

3. Termenul “anuitate” înseamnă o sumă determinată, plătită periodic, la date stabilite, în timpul vieţii sau pentru o perioadă de timp specificată sau determinabilă, în baza unei obligaţii de efectuare a plăţilor în schimbul unei consideraţii adecvate şi complete, în bani sau în echivalent.

ART. 19

Funcţii publice

1. a) Salariile şi alte remuneraţii similare, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant sau de un guvern local ori o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau guvern, acelei autorităţi sau unităţi sunt impozabile numai în acel stat.

b) Totuşi, aceste salarii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizică este rezidentă a acelui stat, şi

(i) este un naţional al acelui stat; sau

(ii) nu a devenit rezidentă a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Orice pensie plătită de sau din fonduri create de un stat contractant sau de un guvern local ori o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau guvern, acelei autorităţi sau unităţi este impozabilă numai în acel stat.

b) Totuşi, o astfel de pensie este impozabilă numai în celălalt stat contractant dacă persoana fizică este rezidentă şi naţional al acelui stat.

3. Prevederile articolelor 14, 15, 17, 18 şi 20 se aplică salariilor, pensiilor şi altor remuneraţii similare plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant sau de un guvern local ori o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială a acestuia.

ART. 20

Artişti de spectacol şi sportivi

1. Prin derogare de la prevederile articolelor 7 şi 14, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca muzician sau ca sportiv, din activităţile personale ale acelui rezident desfăşurate în această calitate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv, în această calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, prin derogare de la prevederile articolelor 7 şi 14, sunt impozabile în statul contractant în care sunt desfăşurate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.

3. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activităţile desfăşurate de artiştii de spectacol sau de sportivi într-un stat contractant, atunci când vizita în acel stat este finanţată în întregime din fonduri publice ale celuilalt stat sau ale unui guvern local, unor autorităţi locale sau unităţi administrativ-teritoriale a acestuia sau de o agenţie publică a acestora şi activitatea nu este desfăşurată în scopul de a obţine profit, sunt scutite de impozit în statul contractant în care sunt desfăşurate aceste activităţi.

ART. 21

Alte venituri

1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentului acord, sunt impozabile numai în acel stat.

2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăţile imobiliare aşa cum sunt definite în paragraful 2 al articolului 6, dacă beneficiarul efectiv al unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care sunt plătite veniturile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent. În această situaţie se aplică prevederile articolului 7.

ART. 22

Metode pentru eliminarea dublei impuneri

Dubla impunere va fi eliminată după cum urmează:

a) în cazul României:

Când un rezident al României realizează venituri care, în conformitate cu prevederile prezentului acord, sunt impozitate în Emiratele Arabe Unite, România va acorda ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în Emiratele Arabe Unite.

Totuşi, această deducere nu va putea depăşi acea parte a impozitului pe venit, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă veniturilor care sunt impozitate în Emiratele Arabe Unite;

b) în cazul Emiratelor Arabe Unite:

Potrivit legislaţiei Emiratelor Arabe Unite, ţinând seama de principiile privind evitarea dublei impuneri legate fie de metoda creditării, fie de cea a debitării.

ART. 23

Nediscriminarea

1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant la nicio impozitare sau obligaţie legată de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile conexe la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie, mai ales în ceea ce priveşte rezidenţa. Prin derogare de la prevederile articolului 1, această prevedere se aplică de asemenea persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în celălalt stat contractant decât impozitarea stabilită întreprinderilor celuilalt stat care desfăşoară aceleaşi activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere personală, înlesnire sau reducere în ceea ce priveşte impozitarea, pe considerente legate de statutul civil sau de responsabilităţile familiale, pe care le acordă propriilor săi rezidenţi.

3. Cu excepţia cazului când se aplică prevederile paragrafului 1 al articolului 9, paragrafului 7 al articolului 11 sau paragrafului 6 al articolului 12, dobânzile, redevenţele şi alte plăţi efectuate de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt deductibile, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menţionat.

4. Întreprinderile unui stat contractant al căror capital este integral sau parţial deţinut ori controlat în mod direct sau indirect de unul ori de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant nu vor fi supuse în primul stat menţionat niciunei impozitări sau obligaţii legate de aceasta care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile conexe la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.

5. Prevederile prezentului articol se aplică numai impozitelor care fac obiectul prezentului acord.

ART. 24

Procedura amiabilă

1. Când un rezident al unui stat contractant consideră că datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultă sau va rezulta pentru el o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentului acord, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acelor state, să supună în scris cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este, arătând motivele pentru care susţine revizuirea unei astfel de impozitări. Pentru a fi admisă, cererea menţionată mai sus trebuie să fie prezentată într-o perioadă de 3 ani de la data comunicării acţiunii din care rezultă o impozitare care nu este conformă cu prevederile Acordului.

2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu Acordul. Orice înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripţie prevăzută în legislaţia internă a statelor contractante.

3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării Acordului. De asemenea, acestea se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazuri care nu sunt prevăzute de Acord.

4. Autorităţile competente ale statelor contractante vor comunica, dacă este necesar, direct între ele în scopul aplicării Acordului şi realizării unei înţelegeri în sensul paragrafelor anterioare.

ART. 25

Schimbul de informaţii

1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor schimba astfel de informaţii care se consideră că sunt relevante pentru aplicarea prevederilor prezentului acord sau pentru administrarea ori implementarea legislaţiilor interne privitoare la impozitele de orice fel şi natură percepute în numele unui stat contractant, al unui guvern local sau al unei autorităţi locale ori unităţi administrativ-teritoriale a acestuia, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară Acordului. Schimbul de informaţii nu este limitat de articolele 1 şi 2.

2. Orice informaţie obţinută în baza paragrafului 1 de un stat contractant va fi tratată ca fiind secretă în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută în baza legislaţiei interne a acelui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţelor judecătoreşti şi organelor administrative) însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmărirea sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul paragrafului 1 sau cu supravegherea acţiunilor menţionate anterior. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în astfel de scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau în deciziile judiciare.

3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu vor fi interpretate în niciun caz ca impunând unui stat contractant obligaţia:

a) de a lua măsuri administrative contrare legislaţiei şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei sau în cadrul practicii administrative obişnuite a acelui sau a celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu de fabricaţie sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice (ordre public).

4. Dacă un stat contractant solicită informaţii în conformitate cu prezentul articol, celălalt stat contractant va utiliza măsurile sale de culegere a informaţiilor pentru a obţine informaţiile solicitate, chiar dacă celălalt stat nu are nevoie de astfel de informaţii pentru scopurile sale fiscale. Obligaţia prevăzută în propoziţia anterioară este supusă limitărilor prevăzute de paragraful 3, însă aceste limitări nu vor fi interpretate în niciun caz ca permiţând unui stat contractant să refuze furnizarea de informaţii doar pentru faptul că acesta nu are niciun interes naţional faţă de informaţiile respective.

5. Prevederile paragrafului 3 nu vor fi interpretate în niciun caz ca permiţând unui stat contractant să refuze furnizarea de informaţii doar pentru faptul că informaţiile sunt deţinute de o bancă, de o altă instituţie financiară, de un împuternicit sau de o persoană care acţionează ca agent sau în calitate fiduciară sau pentru că acestea se referă la drepturile de proprietate deţinute în cadrul unei persoane.

ART. 26

Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare

Prevederile prezentului acord nu afectează privilegiile fiscale ale membrilor misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în baza regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

ART. 27

Intrarea în vigoare

1. Fiecare guvern va notifica în scris celuilalt guvern, pe cale diplomatică, îndeplinirea procedurilor sale legale interne necesare pentru intrarea în vigoare a Acordului.

2. Acordul va intra în vigoare în 30 de zile după data primirii ultimei notificări la care se face referire în paragraful 1 al acestui articol şi prevederile sale vor produce efecte pentru venitul plătit în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care Acordul a intrat în vigoare.

3. Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Emiratelor Arabe Unite pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnat la Abu Dhabi la 11 aprilie 1993, îşi încetează valabilitatea şi nu se va mai aplica în şi după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care acest acord intră în vigoare în conformitate cu prevederile paragrafului 2 al acestui articol.

ART. 28

Încetarea valabilităţii

Prezentul acord va rămâne în vigoare până când oricare dintre guverne transmite o notificare, pe cale diplomatică, celuilalt guvern, confirmând intenţia sa de a înceta valabilitatea acestui acord. Această notificare scrisă trebuie să fie transmisă nu mai târziu de data de 30 iunie a oricărui an calendaristic, după expirarea unei perioade de cinci ani de la data intrării în vigoare a Acordului.

În această situaţie, Acordul îşi încetează valabilitatea şi nu va mai produce efecte în şi după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost transmisă o astfel de notificare de încetare a valabilităţii.

Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în mod corespunzător în acest scop, au semnat prezentul acord.

Semnat la Dubai, la 4 mai 2015, în două exemplare originale, în limbile română, arabă şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe de interpretare, textul în limba engleză va prevala.

Pentru Guvernul României,

Mihai Tudose,

ministrul economiei, comerţului şi turismului

Pentru Guvernul Emiratelor Arabe Unite,

Ubayz bin Humayd al Taer,

ministrul de stat pentru afaceri financiare

Write A Comment