Home » Îndrumare fiscală » Impozitarea investițiilor la bursă – întrebări și răspunsuri

Impozitarea investițiilor la bursă – întrebări și răspunsuri

Oferim mai jos răspunsuri la cele mai frecvente întrebări privind impozitarea investițiilor la bursă pentru persoanele fizice. Răspunsurile sunt oferite de cei mai buni consultanți fiscali, specialiști în impozitarea veniturilor din investiții.

Impozitarea investițiilor la bursă

Din ce în ce mai multe persoane apelează la investițiile pe bursă, forex și fonduri mutuale. Bursa este în creștere de ani buni, iar investitorii se gândesc întotdeauna la realizarea unor profituri cât mai mari. Atunci când realizează câștiguri importante din astfel de tranzacții sau li se plătesc dividende, investitorii se gândesc automat și la cum ar trebui să declare și cum se impozitează aceste venituri. În cele ce urmează prezentăm tot ce trebuie să știi despre impozitarea investițiilor la bursă.

Persoanele fizice care obțin câștiguri din fonduri de investiții românești sau din tranzacționarea pe bursă a acțiunilor emise de societăți românești au obligația să declare la stat aceste câștiguri prin intermediul declarației unice. Declarația unică este declarația anuală de venit prin care se declară de către persoanele fizice toate veniturile de natură personală, mai puțin salariile.

De reținut faptul că, dacă efectuezi tranzacții la bursă prin intermediul unui broker român, firma de brokeraj are obligația legală de a trimite fiecărui client, la finalul fiecărui an fiscal, o fișă de portofoliu pentru anul încheiat. Fișa respectivă include toate informațiile legate de câștigurile sau pierderile pe care le-ai realizat în timpul anului precedent din tranzacțiile efectuate prin brokerul respectiv.

Indiferent dacă la nivelul întregului an ai realizat câștig sau pierdere, suma respectivă trebuie declarată către ANAF prin declarația unică. Dacă este vorba de un caștig, atunci vei avea impozit de plată. Dacă este vorba de o pierdere, atunci nu vei datora impozit, iar pierderea va fi reportată pentru anul următor. Mai exact, dacă o declari către ANAF, pierderea dintr-un an va fi luată în calcul la stabilirea câștigului final pentru următorul an fiscal.

Termenul pentru depunerea declarației unice este data de 25 mai a anului următor. Spre exemplu, pentru depunerea declarației pentru anul 2020, termenul stabilit prin lege este 25 mai 2021. Acest termen se poate prelungi de către autorități, așa cum s-a și întâmplat în practică în ultimii 2 ani.

Declarația unică se poate depune astfel:

  • Prin Spațiul Privat Virtual (SPV), pe site-ul ANAF – pentru această metodă este necesar să vă înregistrați un cont personal în SPV;
  • Prin portalul e-guvernare.ro, cu ajutorul semnăturii electronice, pe bază de certificat digital calificat; pentru această metodă este necesară achiziția unui astfel de certificat digital calificat;
  • În format fizic, direct la sediul agenției ANAF în raza căreia domiciliezi, sau prin poștă, cu confirmare de primire.

Pentru mai multe detalii cu privire la depunerea declarației unice puteți citi și articolul: Declarația unică privind impozitul pe venit – răspunsuri la întrebări frecvente.

Suma de impozit datorată statului conform declarației unice se poate plăti prin mai multe metode:

  • dacă optezi pentru plată în numerar, aceasta se poate efectua fie la unitatea Trezoreriei statului sau la sediul ANAF de care aparții, fie prin mandat poștal;
  • dacă optezi pentru plată în sistem online, aceasta se poate face prin Spațiul Privat Virtual (dacă ai deja un cont SPV deschis pe site-ul ANAF), sau prin transfer bancar, utilizând internet banking-ul, direct în contul Trezoreriei; dacă nu utilizezi sistemul de internet banking al băncii la care ai cont deschis, mai poți apela la varianta viramentului bancar, direct la ghișeul băncii tale.

Contul unic specific plaților de impozit datorat de către persoanele fizice este cel cu terminația 5504. Important de reținut este faptul că partea de început a contului diferă în funcție de județul sau sectorul în care ai domiciliul înregistrat.

Câștigurile din tranzacții cu titluri emise de nerezidenți (acțiuni ale companiilor străine) se declară prin aceeași declarație unică menționată mai sus. Diferența o face aplicarea evitării dublei impuneri pentru situația în care venitul este impozitat și în statul sursă. Mai exact, în declarația unică trebuie specificată metoda de evitare a dublei impuneri și suma de impozit datorat în celălalt stat, dacă este cazul.

Metoda de evitare a dublei impuneri este prevăzută de convenția pentru evitarea dublei impuneri semnată între România și celălalt stat. Poate fi metoda scutirii, caz în care impozitul va fi scutit de la impozitare în statul de rezidență fiscală (dacă se impozitează în celălalt stat), sau metoda creditului fiscal. Dacă se aplică metoda creditului fiscal, iar în același timp cota de impozitare în România este mai mare decât în celălalt stat, atunci contribuabilul va datora numai diferența dintre impozitul de plată în România și impozitul datorat în celălalt stat.

În situația în care cota de impozitare aplicabilă în România (10% în prezent) este mai mică decât cea din statul străin, atunci în România nu se mai datorează impozit. Astfel, creditul fiscal recunoscut prin declarația unică nu poate fi mai mare decât impozitul care s-ar fi datorat în România, în condiții normale (10%).

În cazul dividendelor, impozitul este de 5%. Dacă dividendele sunt plătite de o societate românească, impozitul datorat se reține și se declară la sursă de către plătitor. În plus, în anumite condiții, mai poți datora și CASS, reprezentând 10% calculat la 12 salarii minime brute pe economie. În cazul în care venitul realizat se spune CASS, atunci vei avea obligația declarării acestuia prin declarația unică.

Pentru mai multe detalii cu prvire la impozitarea venitului din dividende și la îndeplinirea obligației de declarare, verifică articolul: Regimul fiscal aplicabil dividendelor – întrebări și răspunsuri.

Declarația unică este un document în format pdf inteligent care se completează pe capitole, atât pe surse de venit (venituri cu sursa în România sau în străinătate), cât și pe categorii de venit, realizate sau estimate de către contribuabil. Astfel, formularul se completează pe capitole separate, primul pentru venitul sau veniturile realizate pe parcursul anului precedent, iar cel de-al doilea pentru venitul sau veniturile estimate a se realiza din România pentru anul în curs.

Însă în ce privește câștigurile de capital, în declarația unică se declară doar veniturile realizate în anul precedent. O estimare pentru anul în curs este evident imposibilă pentru acest tip de venit.

Mai departe, dacă ai obținut venituri atât din România cât și din străinătate, ai obligația de a completa câte o secțiune separată sub fiecare capitol. În fiecare secțiune va trebui să bifezi tipul de venit realizat, unde vei completa detaliile fiecărui venit.

Este important de știut că, începând cu anul 2018, nu se mai emit decizii de impunere de către ANAF în urma depunerii declarației anuale. Prin urmare, începând cu veniturile aferente anului 2018, venitul impozabil se calculează și se declară prin declarația unică pe proprie răspundere, fără a se mai efectua calculul de către inspectorii ANAF.

Este responsabilitatea contrbuabilului să declare și să plătească în mod corect veniturile impozabile. Prin urmare, sumele de impozit declarate în formular sunt și sumele de plată către ANAF, stabilite de către contribuabil prin autoimpunere.

Pierderea înregistrată într-un an fiscal se reportează pentru următorii șapte ani fiscali. Mai exact, ea poate fi dedusă din câștigurile obținute în următorii șapte ani fiscali consecutivi. Există anumite reguli de reportare a pierderilor care trebuie respectate. Acestea sunt:

  • Reportul se realizează în mod cronologic, în funcție de vechimea pierderii, în următorii șapte ani consecutivi;
  • Dreptul la report este strict personal și netransmisibil;
  • Pierderea reportată și care nu a fost compensată după perioada de expirare de șapte ani consecutivi va fi considerată pierdere definitivă;
  • Pierderea anuală poate fi folosită numai pentru compensarea câștigurilor din transferul titlurilor de valoare. Această pierdere nu poate fi utilizată pentru compensarea altor tipuri de venituri.

Persoanele fizice nerezidente care realizează câștiguri de capital impozabile în România (dacă este cazul) au parte de același tratament fiscal care se aplică și în cazul veniturilor obținute de rezidenți români. Ca regulă aplicabilă conform Codului Fiscal, persoanele nerezidente sunt subiect de impozitare în România doar pentru veniturile obținute din România. În plus, în scopul impozitării acestor venituri se pot aplica prevederile unei convenții pentru evitarea dublei impuneri, dacă este cazul.

În scopul aplicării convenției, nerezidenții ar trebui să poată face dovada rezidenței în celălalt stat (de regulă printr-un certificat de rezidență fiscală emis de autoritățile fiscale din acel stat).


Alte resurse:

Toate resursele din categoria: Îndrumare fiscală

Aveți nevoie de o consultație online cu un expert în impozitarea veniturilor din investiții?
Utilizați formularul de contact de mai jos pentru a ne descrie asistența dorită. Un consultant fiscal va reveni către dumneavoastră pentru a stabili următorii pași.

Lasă un comentariu