Home » Alte subiecte » Drepturile salariaților care lucrează în weekend – întrebări și răspunsuri

Drepturile salariaților care lucrează în weekend – întrebări și răspunsuri

Aveți salariați care lucrează în weekend? Într-adevăr, există unele domenii sau industrii în care angajatorii sunt nevoiți să desfășoare activitate chiar și în zilele de weekend. Astfel, discutăm aici, în principal, de persoane din domeniul serviciilor (de pildă, cei care lucrează în cafenele, hoteluri, restaurante, saloane de înfrumusețare, etc.) sau din retail: de pildă, lucrătorii comerciali care lucrează în magazinele cu program de funcționare pe parcursul întregii săptămâni.

Însă angajatorii trebuie să știe două lucruri principale în cazul în care îi cer unui salariat să lucreze în zilele de sâmbătă și duminică: acest lucru este permis, expres, de lege; doar că, dacă îi cere să lucreze în weekend, angajatorul va trebui să îi acorde anumite compensații salariatului vizat. De aceea, prezentăm mai jos o listă cu răspunsuri la cele mai importante întrebări pe care le-ar putea avea cineva cu privire la salariații care lucrează în weekend.

Răspunsurile sunt oferite de avocați cu experiență, specialiști în legislația muncii.

Da, Codul Muncii îi permite unui angajator să îi solicite unui salariat să lucreze sâmbătă și duminică. Însă orice salariat care lucrează în zilele de weekend este, totuși, protejat de prevederile legii. Iar prima protecție pe care i-o acordă Codul Muncii salariatului este de a-i impune angajatorului să-și cheme salariații la muncă în weekend doar dacă natura activității o pretinde. Mai exact, potrivit articolului 137(2) din Codul Muncii: „în cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern”.

Cu alte cuvinte, angajatorul trebuie să fie implicat într-un domeniu sau activitate în care desfășurarea normală a activității presupune și muncă în timpul weekend-ului. De pildă, astfel de situații pot apărea:

Așadar, anagajatorul trebuie să rețină că poate să îi solicite unui salariat să muncească în weekend, dar trebuie să fie pregătit să demonstreze, în eventualitatea în care va fi nevoie, că activitatea sa trebuie să se desfășoare și sâmbăta și duminica.

Nu, posibilitatea de a-i cere unui salariat să lucreze în weekend este o excepție de la principiul potrivit căruia zilele de repaus săptămânal se acordă sâmbata și duminica. Însă nu poate fi o excepție de la regula conform căreia un salariat trebuie să beneficieze, într-o săptămână de șapte zile, de 48 de ore consecutive de repaus săptămânal.

Prin urmare, în situația în care un angajat a lucrat deja de luni până vineri, angajatorul nu îi poate solicita să lucreze și în zilele de weekend din săptămâna respectivă.

Bineînțeles, și aici există anumite derogări. De pildă, Codul Muncii prevede că, în situații excepționale, zilele de repaus săptămânal s-ar putea acorda și după cel mult 14 zile calendaristice de activitate continuă. Însă, în acest caz, e nevoie de autorizarea Inspectoratului Teritorial de Muncă, pe de o parte, și de acordul sindicatului sau al reprezentanților salariaților (acolo unde nu există un sindicat), pe de alta.

Codul Muncii stabilește că un angajator pentru care salariații lucrează și în zilele de weekend este obligat să stabilească, fie în contractual colectiv de muncă, fie în regulamentul intern, care sunt celelalte zile în care un salariat își ia repausul săptămânal (de 48 de ore consecutive). Cu alte cuvinte, trebuie să apară în documentele interne ale angajatorului informarea că unui salariat i se poate solicita să lucreze în zilele de weekend.

În plus, nu se pune problema unei stabiliri, în detaliu, a zilelor în care se va acorda repausul săptămânal, ci doar a regulilor generale după care se stabilesc zilele săptămânale de odihnă. Pe de altă parte, angajatorul nici nu poate să abuzeze de această prerogativă și să creeze un program de lucru absolut haotic pentru salariații săi. De aceea, e important, pe cât posibil, să se asigure că regulile aplicabile sunt cât se poate de previzibile.

Acest lucru nu e obligatoriu. Însă un salariat ar putea să considere stabilirea clară a zilelor de repaus săptămânal ca o clauză fundamentală pentru el, fără de care nu ar fi încheiat contractual de muncă. În acest caz, ar putea să solicite ulterior constatarea nulității contractului de muncă dacă o asemenea clauză lipsește din contract.

Acest lucru ar putea fi discutabil, însă. Dacă ne gândim la faptul că, oricum, angajatorul are voie să-și cheme salariatul la muncă, în weekend, doar dacă prin natura activității acest lucru e necesar, potențialul salariat mai mult ca sigur ia la cunoștință despre acest lucru înainte să semneze contractul. Asfel, un salariat care urmează să se angajeze la un asemenea angajator ar trebui să fie deja informat despre posibilitatea lucrului în weekend.

În același timp, un salariat care se angajează într-un asemenea domeniu, mai ales dacă este lipsit de experiență, ar putea argumenta că, de fapt, angajatorul avea o obligație să îl informeze asupra faptului că se lucrează în weekend. Mai ales ținând cont de faptul că fix în locurile în care acest lucru are loc este nevoie de o aducere la cunoștință – mai mult ca oriunde altundeva.

În orice caz, pentru a evita orice situații neplăcute, probabil că cel mai sigur pentru angajator ar fi să insereze și în contractul individual de muncă o clauză prin care să prevadă faptul că salariatul va trebui să lucreze în weekend.

Angajatorul este liber să își organizeze activitatea, iar acest lucru înseamnă, potrivit Codului Muncii, și stabilirea modului în care sunt repartizate orele și zilele de muncă. Bineînțeles, așa cum am anticipat deja în cadrul primului răspuns, angajatorul nu este complet liber să stabilească în ce zile un salariat își efectuează repausul săptămânal. În stabilirea acestui lucru este obligat să urmeze anumite reguli prevăzute de lege.

Însă, dacă poate demonstra (în caz de nevoie) că activitatea presupune și muncă în weekend, atunci angajatorul poate să cheme un salariat la serviciu și sâmbăta și duminica – cu respectarea în prealabil a celorlalte condiții descrise mai sus cu privire la informarea salariatului, bineînțeles.

Potrivit prevederilor Codului Muncii, orice salariat care lucrează în zilele de weekend are dreptul la un spor la salariu. Acesta nu este stabilit însă de lege, ci se stabilește de comun acord între angajator, pe de o parte, și salariat (ori salariați), pe de altă parte. Mai precis, se poate stabili direct în contractul individual de muncă sau, dacă este cazul, în contractul colectiv de muncă.

De avut în vedere că această situație este diferită de cea în care salariatul lucrează în zilele de sărbătoare legală. În astfel de situație angajatorul este obligat prin lege să asigure salariatului în primul rând compensarea cu timp liber corespunzător (potrivit Codului Muncii, articolul 142). Doar în cazul în care aceste zile libere nu pot fi acordate, din motive justificate, se va acorda un spor la salariu – care nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază.


Alte resurse:

Toate resursele din categoria: Salarizare & Legislația muncii

Lasă un comentariu