Declarația salarială pentru expați – cum se îndeplinește această obligație?

Reprezinți un angajator care operează detașări de salariați străini în România? Nu știi care sunt obligațiile fiscale aferente veniturilor salariale ale acestora? Te confrunți cu o situație nouă în care îți este dificil să evaluezi dacă venitul salarial al unui străin detașat este subiect de impozit în România?

În acest articol te vom ghida cum să faci față obligațiilor de declarare lunară a impozitului salarial în România pentru străinii detașați. Îți vom arăta pe scurt cum să evaluezi în general obligațiile fiscale aplicabile salariilor acestora și să stabilești care se aplică pentru cazurile tale.

Deci, la sfârșitul acestui articol vei știi cum să:

  • stabilești dacă străinii detașați au obligații de declarare a venitului salarial în România
  • care sunt pașii pe care trebuie să-i urmeze angajatorul sau străinul detașat pentru a se conforma din perspectivă fiscală
  • și cum să eviți orice penalități pentru depunerea cu întârziere a declarațiilor de venit.

Cum să evaluezi obligația de a depune declarația salarială pentru expați

Ca principiu general, fiecare stat are dreptul de impozitare asupra veniturilor salariale pe care persoanele fizice le obțin din activitățile prestate pe teritoriul lor.

Acest lucru se întâmplă și în România. Iar potrivit legislației fiscale române, orice cetățean străin care desfășoară activități salariale în România este supus obligației de declarare fiscală, indiferent de sursa venitului. Această regulă se aplică indiferent de perioada pentru care cetățeanul străin lucrează în România (fie că lucrează pentru o lună sau pentru douăsprezece luni).

Aceasta este regula generală aplicabilă, conform prevederilor Codului Fiscal românesc (Legea 227/2015).

Cu toate acestea, întrucât mobilitatea internațională a persoanelor fizice este un fenomen des întâlnit în vremurile noastre, la nivelul statelor sunt semnate tratate fiscale bilaterale cu scopul de a conveni reguli specifice de evitare a dublei impuneri pentru astfel de situații.

Astfel, acolo unde există un tratat fiscal internațional semnat între România și țara de origine a salariatului, regulile acestui tratat trebuie să prevaleze. În general, majoritatea tratatelor fiscale prevăd reguli de impozitare mai favorabile pentru veniturile salariale. Astfel, principiul aplicat de toate tratatele presupune că, atunci când o persoană fizică care este rezidentă fiscal într-o anumită țară se mută pentru a-și desfășura activitățile salariale în România, ea va fi supusă impozitării pentru venitul salarial în România numai dacă depășește o anumită perioadă de prezență în România și dacă sunt îndeplinite câteva alte condiții. Haideți să detaliem puțin asupra condițiior prevăzute de tratatele/convențiile fiscale.

Cum aplicăm regulile prevăzute de tratatele fiscale

În general, perioada maximă de prezență este stabilită la 183 de zile (pot exista și altele, în funcție de tratat). Foarte important de menționat este că vorbim de prezența fizică, indiferent de numărul zilelor lucrătoare. Dacă acest prag de prezență pe teritoriul României este depășit, persoana fizică devine supusă impozitului pe venitul salarial în România începând cu prima zi de activitate în țară. Adică va avea obligația declarării și plății impozitului pe toată perioada din urmă, de la sosirea în România și până în prezent.

În același timp, chiar dacă pragul de prezență nu este depășit, dar veniturile salariale ale persoanei fizice sunt suportate de o persoană (fizică sau juridică) rezidentă în România, atunci salariul său devine supus impozitării de la momentul începerii activității. Deci, în practică, una dintre următoarele condiții va determina impozitarea salariului străinului detașat în România:

  • atunci când depășește o prezență de 183 de zile în România într-un interval de 12 luni consecutive sau într-un an calendaristic (regula variază în funcție de tratat), sau
  • costurile salariale ale salariatului sunt suportate de o societate rezidentă în România.

Rețineți: dacă numai una dintre condițiile descrise mai sus sunt îndeplinite, atunci salariul detașatului se supune impozitării în România. Cele două condiții nu trebuie îndeplinite cumulativ!

Exemplu practic:

Acum să punem în practică acest model de analiză cu un exemplu simplu, pentru a-l înțelege mai bine:

Să presupunem că compania dvs. va detașa un salariat din Germania, de la sediul central al grupului, să lucreze pentru o perioadă temporară în România. Să spunem că acesta va fi detașat să lucreze la filiala română a grupului pentru o perioadă de 3 luni. Costurile sale salariale vor fi facturate de angajatorul din Germania către firma românească.

Pașii de evaluare pe care trebuie să îi parcurgem pe baza celor de mai sus sunt:

  1. Știm deja că, în conformitate cu legislația fiscală românească, salariul său este impozabil în România încă din prima zi de prezență. Dar, va trebui să verificăm dacă există un tratat fiscal semnat între România și Germania care ar putea impune o regulă mai favorabilă. Am verificat și există un tratat fiscal în vigoare.
  2. Al doilea pas este să verificăm tratatul și să înțelegem ce spune despre impozitarea veniturilor salariale pentru o persoană fizică rezidentă într-un stat, dar care desfășoară activitățile în celălalt stat (acest lucru este detaliat în general la unul dintre articolele 14 sau 15 ale tratatului).
  3. Astfel, verificăm tratatul și vedem că acesta prevede următoarea formulare:

„(1)…salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant (în cazul nostru Germania) pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant (în cazul nostru România). Dacă activitatea salariată este astfel exercitată, remuneraţiile primite pot fi impuse în celălalt stat.

(2) Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacă:

  • beneficiarul este prezent în celălalt stat (în cazul nostru România) pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni, începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; şi
  • remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat (în cazul nostru România); şi
  • remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat (în cazul nostru România).”

Formularea din convenție poate părea dificil de înțeles la început, dar nu este. Nu te lăsa copleșit de frazele complexe și formulările tehnice. Pe scurt, ceea ce vrea să spună autorul pentru cazul nostru specific este:

Veniturile salariale ale unui angajat german care își desfășoară activitățile în România pot rămâne supuse impozitării doar în Germania, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții cumulativ:

  • prezența sa în România nu depășește 183 de zile într-o perioadă de 12 luni consecutive și
  • costurile sale salariale nu sunt suportate de o entitate rezidentă în România (fie că este vorba de o firmă românească sau de orice alt tip de prezență pe care angajatorul din Germania o poate înregistra în România – de exemplu un sediu permanent, o bază fixă, etc.)

Concluzie:

Așadar, sub interpretarea inversă, dacă oricare dintre condițiile de mai sus prevăzute de tratat nu este îndeplinită (de exemplu, costurile salariale sunt în final suportate de o entitate rezidentă română), atunci România are dreptul de impozitare asupra salariului străinului detașat.

Acum, ca ultim pas, să tragem concluzia asupra exemplului nostru practic: în timp ce prima condiție din tratat este îndeplinită (angajatul este prezent în România pentru 3 luni, perioadă mai mică de 183 de zile), a doua condiție (costurile salariale să nu fie suportate de o entitate rezidentă în România) nu este respectată. Nu uitați că, în exemplul nostru, costurile salariale sunt facturate de angajatorul din Germania către subsidiara din România. Ceea ce înseamnă că subsidiara din România este cea care suportă in final costurile.

Ce se întâmplă dacă nu există o convenție/un tratat semnat între țara de rezidență fiscală și România?

Dacă nu există o convenție/un tratat semnat cu statul de rezidență, atunci salariatul detașat va fi supus impozitului pe venit din prima zi a prezenței sale în România. Întrucât nu există niciun tratat care să poată fi aplicat, atunci legislația română (prevederile Codului Fiscal) va fi aplicabilă direct. Conform legislației fiscale române, orice cetățean străin care desfășoară activități salariale pe teritoriul României este supus impozitării pentru acel venit din prima zi de prezență în țară.

Se aplică și alte taxe salariale în afară de impozitul pe venit?

Da, există și alte taxe salariale aplicabile – acestea sunt contribuțiile obligatorii la asigurările sociale. Puteți consulta Ghidul nostru fiscal dacă aveți nevoie de informații cu privire la ratele aplicabile pentru fiecare contribuție socială în parte, precum și la rata de impozit pe veniturile din salarii.

Cu toate acestea, contribuțiile sociale obligatorii nu se datorează în toate situațiile! De exemplu, în cazul detașării unui angajat dintr-o țară membră a Uniunii Europene (este situația din exemplul nostru), în conformitate cu Regulamentul UE privind securitatea socială, persoana fizică poate rămâne supusă sistemului de securitate socială din țara de origine. În acest caz, salariul său va fi scutit de contribuțiile sociale obligatorii în România, în conformitate cu Regulamentul UE. Deci, în România se va plăti doar impozitul pe venit.

Cum depunem declarația salarială pentru expați?

În situația unui salariat străin detașat în România care este supus impozitării, declararea venitului salarial primit de la angajatorul său din străinătate se realizează prin depunerea unor declarații lunare.

Declarațiile lunare specifice se depun de orice persoană străină care lucrează în România pe baza unui contract de muncă străin (detașat temporar în România din țara sa de origine) și care datorează impozit în România. Nu contează dacă persoana în cauză este cetățean al unui stat membru UE sau cetățean al unui stat din afara UE.

Pentru realizarea procesului de declarare a venitului în România, în prealabil este necesară înregistrarea fiscală specifică a persoanei fizice. În funcție de situație (adică dacă trebuie declarate atât impozitul pe venit cât și contribuțiile sociale, sau doar impozitul), depunerea declarației fiscale se poate face prin mijloace electronice sau fizic, la Administrația locală.

Mai exact, în practică pot exista două scenarii de declarare:

  • salariatul detașat este supus atât impozitului pe venit, cât și contribuțiilor de asigurări sociale din România. În acest caz, declararea salariului acestuia se îndeplinește prin intermediul formularului fiscal 112.
  • salariatul detașat este supus numai impozitului pe venit și este scutit de la plata contribuțiilor sociale – așa cum s-a menționat mai sus, acest lucru este în general aplicabil în temeiul Regulamentului UE privind securitatea socială (Regulamentul CE 883/2004). În acest caz, declararea salariului se îndeplinește prin intermediul formularului fiscal 224.

Termenul de declarare

Termenul limită pentru declararea și plata impozitului pe veniturile salariale și a contribuțiilor sociale este data de 25 a lunii următoare celei pentru care este plătit salariul. De exemplu, pentru salariul aferent lunii martie, termenul de declarare este 25 aprilie.

Alte aspecte importante

Dacă un salariat detașat nu și-a declarat încă taxele salariale în România, poate face acest lucru acum pentru perioada trecută?

Da, taxele salariale pot fi declarate și retroactiv. Metoda de declarare este aceeași – adică prin declarații fiscale lunare. Vă rugăm să rețineți că autoritățile fiscale pot alege să aplice amenzi și dobânzi pentru declararea și plata cu întârziere. Dacă aveți nevoie de mai multe informații cu privire la eventualele amenzi sau dobânzi de întârziere, vă rugăm să ne contactați.

Cum pot verifica dacă există o convenție/un tratat fiscal semnat între țara de rezidență a peroanei detașate și România?

Există mai multe surse de unde puteți obține astfel de informații, în special pe internet. Ca sursă de încredere, noi utilizăm lista convențiilor de pe site-ul ANAF, pe care o puteți găsi aici: Convenții pentru evitarea dublei impuneri încheiate de România cu alte state. Dacă sunteți interesat de varianta în limba engleză a convenției, puteți verifica de asemenea lista tratatelor fiscale încheiate de toate țările membre UE pe site-ul Uniunii Europene, aici.

Dorești să contribui cu informații utile la articolul nostru? Lasă comentariile tale mai jos.

Vă rugăm să rețineți că articolul de mai sus oferă informații de natură generală, care nu pot fi aplicabile tuturor situațiilor posibile. Prin urmare, echipa Expat-Center România nu poate fi considerată responsabilă pentru nicio interpretare greșită care poate apărea în practică.

Florin Stoicescu

Consultant fiscal și juridic


Alte resurse similare:
Aveți nevoie de asistență?
Utilizați formularul de mai jos pentru a ne scrie. Unul dintre consultanții parteneri ai Expat-Center vă va contacta în cel mai scurt timp posibil.

Lasă un comentariu

Doriți să vă abonați la articolele noastre de îndrumare fiscală?

Te-ai abonat cu succes la newsletter-ul nostru.

S-a produs o eroare. Te rugăm să încerci din nou..

Expat-Center Romania va utiliza datele tale doar în scopuri informative prin newsletter-ul nostru.