Home » Cum se impozitează utilizarea autovehiculelor de serviciu?

Cum se impozitează utilizarea autovehiculelor de serviciu?

Întrebarea cum se impozitează utilizarea autovehiculelor de serviciu este una mult vehiculată în rândul angajatorilor. În special în rândul celor care permit salariaților utilizarea mașinii de serviciu nu numai în scopul îndeplinirii sarcinilor de serviciu, ci și în scop personal. În astfel de cazuri, tratamentul fiscal pe care îl aplicăm utilizării mașinii și cheltuielilor aferente este unul diferit de cel în care salariatul utilizează mașina strict în scopul muncii sale.

De multe ori însă angajatorii fie nu cunosc tratamentul fiscal care ar trebui aplicat în mod corect, fie situațiile în practică sunt atât de diverse și specifice, încât legislația nu le acoperă pe toate, lăsând astfel loc de interpretări.

În acest articol prezentăm cât mai structurat situațiile în care se impozitează utilizarea autovehiculelor de serviciu și cum se aplică legislația fiscală în aceste cazuri.

În ce situații se impozitează utilizarea autovehiculelor

Ca regulă generală impusă de legislația fiscală în vigoare (Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal), cheltuielile adiacente utilizării mașinii de serviciu în interes personal se consideră avantaj în natură. Astfel, aceste cheltuieli se cosideră 100% impozabile la nivelul salariatului.

Mai exact, conform prevederilor articolului 76. alineatul (3) din Codul Fiscal, avantajele impozabile, în bani sau în natură, primite în legătură cu o activitate salarială, includ și utilizarea oricărui bun, inclusiv a unui vehicul de orice tip, din patrimoniul afacerii sau închiriat de la o terță persoană, în scop personal, cu excepția deplasării pe distanța dus-întors de la domiciliu sau reședință la locul de muncă/locul desfășurării activității.

Deducem de aici faptul că reprezintă avantaj salarial și se impozitează utilizarea autovehiculelor de serviciu în scop personal, însă cu excepția utilizării acestora pentru scopul deplasării la locul de muncă și invers.

Să luăm exemplul unui salariat care primește în folosință din partea companiei o mașină pe care o poate utiliza și în scopul deplasării la locul de muncă. Mai exact, mașina de serviciu nu rămâne la sediul firmei după sfârșitul orelor de muncă, ci este utilizată de salariat pentru a se deplasa acasă și a se întoarce zilnic la birou.

Pentru o astfel de situație, exceptarea menționată mai sus ne spune practic că această utilizare a mașinii de serviciu de către salariat pentru a se deplasa pe distanța dus-întors de acasă la locul de muncă este considerată un avantaj neimpozabil la nivelul salariatului. Restul utilizărilor în scop personal (de ex: utilizarea în weekend, mersul în vacanțe, etc.) însă sunt considerate avantaj în natură și se impozitează conform regulii generale aplicabile venitului salarial.

O concluzie preliminară:

  • se impozitează utilizarea autovehiculelor de serviciu în scop personal de către salariați;
  • utilizarea în scop personal se impozitează ca avantaj asimilat salariului;
  • totuși, utilizarea în scopul deplasării pe distanța dus-întors de la domiciliu sau reședință la locul de muncă/locul desfășurării activității este exceptată de la impozitare.

Odată ce am clarificat regula generală de impozitare, să vedem dacă există excepții specifice, care sunt acestea și cum ar trebui interpretate în practică.

Exceptarea specifică și interpretare ei în practică

Ca excepție adițională la regula impozitării descrisă mai sus, Codul Fiscal prevede următoarele la articolul 76, alineatul (4):

“Următoarele venituri nu sunt impozabile, în înţelesul impozitului pe venit:

avantajele sub forma utilizării în scop personal a vehiculelor pentru care cheltuielile sunt deductibile în cotă de 50% conform prevederilor art. 25 alin. (3) lit. l) şi art. 68 alin. (7) lit. k).”

Astfel, deși regula generală stabilește impozitarea utilizării în scop personal a mașinii de serviciu (cu excepția utilizării pe traseul dus-întors de acasă la locul de muncă), prevederile citate mai sus vin totuși cu o exceptare importantă.

După cum menționează legea, această exceptare de la impozitare ca avantaj salarial a utilizării mașinii de serviciu se aplică numai pentru situația în care cheltuielile aferente utilizării vehiculului sunt tratate ca deductibile în cotă de 50% în scopul calculării impozitului pe profit la nivelul firmei.

Mai exact, acolo unde Codul Fiscal, prin prevederile de la art. 25 alin. (3) lit. l) şi art. 68 alin. (7) lit. k), prevede posibilitatea deducerii cheltuielilor aferente autovehiculului doar în cotă de 50% (adică angajatorul nu poate deduce toate cheltuielile în scopul determinării impozitului pe profit) legiuitorul permite exceptarea de la impozitare ca venit salarial a utilizării acelui autovehicul de către salariat în scopuri personale (dacă este cazul).

Nu putem însă să nu observăm că în cadrul alineatului de mai sus se menționează expres ”utilizarea în scop personal a vehiculelor”. Prin urmare, concluzia ar fi că doar utilizarea în scop personal este exceptată de la impozitare, nu însă și cheltuielile aferente utilizării. Așadar, cheltuielile aferente, precum cheltuiala cu combustibilul sau altele similare ar trebui considerate avantaj în natură impozabil pentru salariat.

Concluzia finală:

  • utilizarea autovehiculelor de serviciu în scop personal de către salariați reprezintă avantaj impozabil la nivelul acestora;
  • tratamentul fiscal este același cu cel aplicabil salariului;
  • totuși, în următoarele situații acest avantaj nu se impozitează:
    • când mașina de serviciu este utilizată în scopul deplasării pe distanța dus-întors de la domiciliu sau reședință la locul de muncă/locul desfășurării activității;
    • când angajatorul deduce cheltuielile aferente autovehiculului în scopul determinării impozitului pe profit doar în cotă de 50%.

Așadar, prin excludere, înțelegem că se impozitează ca avantaj salarial:

  • utilizarea în scop personal a mașinii de serviciu, în alte scopuri decât deplasarea de acasă la birou și doar în situația mașinilor pentru care angajatorul deduce cheltuielile aferente în scopul determinării impozitului pe profit în cotă de 100%
  • cheltuielile aferente utilizării în scop personal (combustibil, asigurare, etc.) în toate situațiile, mai puțin pentru deplasarea între casă și birou.

Alte resurse:

Lasă un comentariu

Dorești să te înscrii la newsletter-ul nostru pe teme de: îndrumare fiscală, imigrare, legislația muncii sau locuri de vizitat în România?

Mulțumim pentru înscriere! Ne auzim curând.