Convenție între România şi Austria pentru evitarea dublei impuneri

România şi Republica Austria, dorind să încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital,

au convenit după cum urmează:

Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele unui stat contractant sau al autorităţilor locale ori al unităţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.

2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total ori pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare ori imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.

3. Impozitele existente asupra cărora se aplică prevederile prezentei convenţii sunt în special:

a) în cazul României:

(i) impozitul pe venit;

(ii) impozitul pe profit;

(iii) impozitul pe proprietate;

b) în cazul Republicii Austria:

(i) impozitul pe venit (die Einkommensteuer);

(ii) impozitul pe societăţi (die Korperschaftsteuer);

(iii) impozitul pe teren (die Grundsteuer);

(iv) impozitul pe întreprinderi agricole şi silvice (die Abgabe von land- und forstwirtschaftlichen Betrieben);

(v) impozitul pe valoarea parcelelor neocupate (die Abgabe vom Bodenwert bei unbebauten Grundstucken).

4. Prezenta convenţie se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenţă similare, care sunt stabilite după data semnării acesteia, în plus sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în legislaţiile lor fiscale.

1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Republica Austria, după cum cere contextul;

b) termenul România înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi mării teritoriale asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, precum şi zona contiguă, platoul continental şi zona economică exclusivă asupra cărora România îşi exercită drepturi suverane şi jurisdicţie, în conformitate cu legislaţia sa şi potrivit normelor şi principiilor dreptului internaţional;

c) termenul Austria înseamnă Republica Austria;

d) termenul persoană include o persoană fizică, o societate şi orice altă asociere de persoane;

e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată ca o persoană juridică în scopul impozitării;

f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

g) termenul naţional înseamnă:

(i) orice persoană fizică având cetăţenia unui stat contractant;

(ii) orice persoană juridică, parteneriat sau asociere de persoane având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;

h) expresia transport internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă sau aeronavă exploatată de o întreprindere care are sediul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului când nava sau aeronava este exploatată numai între locuri situate în celălalt stat contractant;

i) expresia autoritate competentă înseamnă:

(i) în cazul României, ministrul finanţelor publice sau reprezentantul său autorizat;

(ii) în cazul Austriei, ministrul federal de finanţe sau reprezentantul său autorizat.

2. În ceea ce priveşte aplicarea prezentei convenţii în orice moment de un stat contractant, orice termen care nu este definit în aceasta va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are în acel moment în cadrul legislaţiei acestui stat cu privire la impozitele la care convenţia se aplică, orice înţeles în conformitate cu legislaţia fiscală în vigoare a acelui stat prevalând asupra înţelesului dat termenului în cadrul altor legi ale acelui stat.

1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislaţiei acestui stat, este supusă impunerii în acest stat datorită domiciliului său, rezidenţei sale, sediului conducerii, locului înregistrării sau oricărui alt criteriu de natură similară şi include, de asemenea, acest stat şi orice autoritate locală sau unitate administrativ-teritorială a acestuia. Dar această expresie nu include o persoană care este supusă impozitării în acest stat numai pentru faptul că realizează venituri din surse sau capital, situate în acest stat.

2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său se determină după cum urmează:

a) aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă dispune de o locuinţă permanentă în ambele state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre state, aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului în care locuieşte în mod obişnuit;

c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau nu locuieşte în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă numai a statului al cărui naţional este;

d) dacă această persoană este naţional al ambelor state sau nu este naţional al nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, ea va fi considerată rezidentă numai a statului în care se află sediul conducerii sale efective.

1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea sa.

2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:

a) un loc de conducere;

b) o sucursală;

c) un birou;

d) o fabrică;

e) un atelier; şi

f) o mină, un puţ petrolier ori de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.

3. Un şantier de construcţii sau un proiect de construcţii ori de montaj constituie sediu permanent numai atunci când acesta durează mai mult de 12 luni.

4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se consideră că nu include:

a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării de produse ori de mărfuri aparţinând întreprinderii;

    b) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitării, expunerii ori livrării;

    c) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

    d) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii, care sunt expuse în cadrul unui târg comercial ori al unei expoziţii şi care sunt vândute de întreprindere la închiderea unui astfel de târg sau a unei astfel de expoziţii;

    e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de produse ori mărfuri sau colectării de informaţii pentru întreprindere;

    f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfăşurării pentru întreprindere a oricărei alte activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;

    g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare de activităţi menţionate în subparagrafele a) – f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană, alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 6, acţionează în numele unei întreprinderi, are şi exercită în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, această întreprindere se consideră că are un sediu permanent în acel stat în privinţa oricăror activităţi pe care persoana le exercită pentru întreprindere, în afară de cazul când activităţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4 care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.

6. O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul că aceasta îşi exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.

7. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant ori care îşi exercită activitatea de afaceri în celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din exploatări forestiere) situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2. Expresia proprietăţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea ori concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, vapoarele şi aeronavele nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţii imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă acelui sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care acesta le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare, în condiţii identice ori similare şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmărite de sediul permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află situat sediul permanent sau în altă parte.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul ce se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu împiedică acest stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie să fie totuşi aceea prin care rezultatul obţinut să fie în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.

5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul când există motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.

7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.

1. Profitul obţinut din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau aeronavelor este impozabil numai în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii.

2. Profitul din exploatarea vapoarelor angajate în transportul pe căi navigabile interioare este impozabil numai în statul contractant în care se află sediul conducerii efective al întreprinderii.

3. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval sau a unei întreprinderi de transport pe căi navigabile interioare se află la bordul unei nave ori al unui vapor, atunci acesta se consideră a fi situat în statul contractant în care se află portul de înregistrare a navei sau vaporului ori, dacă nu există un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava sau vaporul.

4. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, profitului obţinut din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi.

1. Când:

a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant;

sau

b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,

şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale de condiţii acceptate ori impuse care diferă de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care fără aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţă.

2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat şi impune în consecinţă profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în celălalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat contractant menţionat dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost cele care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri. La efectuarea acestei modificări se ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacă este necesar, autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2. Totuşi, aceste dividende sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi:

a) 0% din suma brută a dividendelor, dacă beneficiarul efectiv este o societate (alta decât un parteneriat) care deţine în mod direct cel puţin 25% din capitalul societăţii plătitoare de dividende;

b) 5% din suma brută a dividendelor în toate celelalte cazuri.

Prezentul paragraf nu afectează impunerea societăţii cu privire la profitul din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnă veniturile provenind din acţiuni, din acţiuni şi din drepturi de folosinţă, din părţi miniere, din părţi de fondator sau alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de către legislaţia fiscală a statului în care este rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant, în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfăşoară în celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau de o asemenea bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al celuilalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent ori de o bază fixă situată în celălalt stat contractant, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime ori în parte profituri sau venituri provenind din celălalt stat contractant.

1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2. Totuşi, aceste dobânzi sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 3% din suma brută a dobânzilor.

3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, care este beneficiarul efectiv al acestora, sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:

a) plătitorul sau primitorul dobânzilor este Guvernul unui stat contractant, o autoritate locală ori o unitate administrativ-teritorială a acestuia sau banca centrală a unui stat contractant;

b) dobânzile sunt plătite în legătură cu un împrumut acordat, aprobat, garantat sau asigurat de guvernul unui stat contractant, de banca centrală a unui stat contractant sau de orice instituţie financiară deţinută ori controlată de guvernul unui stat contractant;

c) dobânzile sunt plătite pentru un împrumut acordat de o bancă sau de orice altă instituţie financiară (inclusiv o societate de asigurare);

d) dobânzile sunt plătite pentru un împrumut făcut pentru o perioadă mai mare de 2 ani;

e) dobânzile sunt plătite în legătură cu vânzarea pe credit a oricăror echipamente industriale, comerciale sau ştiinţifice.

4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din titluri de creanţă de orice natură, însoţite sau nu de garanţii ipotecare ori de o clauză de participare la profiturile debitorului, şi, în special, veniturile din efecte publice, titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţă ori obligaţiuni. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

5. Prevederile paragrafelor 1, 2 şi 3 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile printr-un sediu permanent situat acolo ori prestează în celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau de o asemenea bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este un rezident al acestui stat. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de acest sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste dobânzi se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinându-se seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care s-ar fi convenit între debitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2. Totuşi, aceste redevenţe sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 3% din suma brută a redevenţelor.

3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnă plăţi de orice fel primite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice ori ştiinţifice (inclusiv asupra filmelor de cinematograf sau filmelor, asupra înregistrărilor pe bandă ori asupra altor mijloace de difuzare folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune ori asupra altor mijloace de transmisie), oricărui patent, oricărei mărci de comerţ, oricărui desen sau model, plan, oricărei formule secrete sau oricărui procedeu de fabricaţie ori pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice drept de autor asupra programelor de calculator sau pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele printr-un sediu permanent situat acolo sau prestează în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent ori de o asemenea bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

5. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este un rezident al acestui stat. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent ori o bază fixă de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele şi aceste redevenţe sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau de o asemenea bază fixă, atunci aceste redevenţe se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent ori baza fixă.

6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitorul şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, avându-se în vedere utilizarea, dreptul ori informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, şi situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat contractant.

2. Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii mobiliare ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a unei asemenea baze fixe, sunt impozabile în celălalt stat.

3. Câştigurile provenind din înstrăinarea navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internaţional, a vapoarelor angajate în transport pe căi navigabile interioare ori a proprietăţilor mobiliare necesare exploatării unor asemenea nave, aeronave sau vapoare sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

4. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea acţiunilor sau a altor participări la capitalul unei societăţi ale cărei active sunt formate în totalitate ori în principal din proprietăţi imobiliare situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat contractant.

5. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror proprietăţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1 – 4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activităţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat, în afară de cazul în care acesta dispune de o bază fixă la dispoziţia sa în celălalt stat contractant în scopul exercitării activităţilor sale. Dacă dispune de o astfel de bază fixă, venitul se impune în celălalt stat contractant, dar numai acea parte din venit care este atribuibilă acelei baze fixe.

2. Expresia profesii independente cuprinde în special activităţile independente cu caracter ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

1. Sub rezerva prevederilor art. 16 şi art. 18 – 21, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este astfel exercitată, remuneraţiile primite sunt impozabile în celălalt stat contractant.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacă:

a) beneficiarul este prezent în celălalt stat contractant pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; şi

b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat contractant; şi

c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează îl/o are în celălalt stat contractant.

3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile primite pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional ori la bordul unui vapor angajat în transport pe căi navigabile interioare sunt impozabile în statul contractant în care se află situat locul conducerii efective a întreprinderii.

Remuneraţiile şi alte plăţi similare primite de un rezident al unui stat contractant, în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant, sunt impozabile în celălalt stat contractant.

1. Independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant, în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca interpreţi muzicali sau ca sportivi, din activităţile lui personale desfăşurate în această calitate în celălalt stat contractant, sunt impozabile în celălalt stat contractant.

2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în această calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, sunt impozabile în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.

3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activităţile menţionate la paragraful 1, în cadrul schimburilor culturale sau sportive aprobate de guvernele statelor contractante şi care nu sunt exercitate în scopul de a obţine profituri, sunt scutite de impozit în statul contractant în care sunt exercitate aceste activităţi.

1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile, anuităţile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariată desfăşurată în trecut sunt impozabile numai în acel stat.

2. Independent de prevederile paragrafului 1 al acestui articol, pensiile şi alte plăţi similare făcute în baza legislaţiei referitoare la asigurările sociale a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.

3. Termenul anuitate înseamnă o sumă determinată, plătibilă în mod periodic, la scadenţe fixe, în timpul vieţii sau în timpul unei perioade specificate ori determinabile, în virtutea unui angajament, cu obligaţia de a face în schimb plăţile pentru deplină şi corespunzătoare recompensare în bani sau în echivalent bănesc.

1. a) Salariile şi alte remuneraţii similare, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială ori de o entitate juridică de drept public a acestui stat unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat, autorităţii sau unităţii ori entităţii juridice, sunt impozabile numai în acest stat.

b) Totuşi, aceste salarii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizică este rezidentă a acelui stat; şi:

(i) este un naţional al acelui stat; sau

(ii) nu a devenit rezidentă a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Pensiile plătite de sau din fonduri create de un stat contractant, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială ori de o entitate juridică de drept public a acestui stat unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, autorităţii sau unităţii ori entităţii juridice sunt impozabile numai în acel stat.

b) Totuşi, aceste pensii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă persoana fizică este rezidentă şi naţional al acelui stat.

3. Prevederile art. 15 – 18 se aplică salariilor şi altor remuneraţii similare şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială ori de o entitate juridică de drept public a acestui stat.

Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau pregătire un student ori un practicant care este sau a fost rezident al celuilalt stat contractant imediat anterior venirii sale într-un stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat numai în scopul educării sau pregătirii sale nu sunt impozabile în acel stat, cu condiţia ca astfel de sume să provină din surse aflate în afara acelui stat.

1. O persoană fizică care este sau care a fost rezidentă a unui stat contractant imediat înainte de sosirea sa în celălalt stat contractant şi care, la invitaţia unei universităţi, unui colegiu, unei şcoli sau a altei instituţii educaţionale similare nonprofit care este recunoscută de guvernul celuilalt stat contractant, este prezentă în celălalt stat contractant o perioadă ce nu depăşeşte 2 ani de la data primei sale sosiri în celălalt stat contractant, numai în scopul de a preda sau a cerceta ori pentru ambele, la astfel de instituţii educaţionale, este scutită de impozit în celălalt stat contractant pentru remuneraţia primită pentru predare sau cercetare.

2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică venitului din cercetare, dacă această cercetare nu este întreprinsă în interes public, ci în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.

1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii, sunt impozabile numai în acel stat.

2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăţile imobiliare, aşa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacă primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercită în celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau de o asemenea bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.

3. Veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant din celălalt stat contractant, conform unei cereri legale de întreţinere, nu pot fi impuse în primul stat menţionat dacă asemenea venituri ar fi scutite de impozit conform legislaţiei celuilalt stat contractant.

1. Capitalul reprezentat de proprietăţi imobiliare la care se face referire în art. 6, deţinute de un rezident al unui stat contractant şi situate în celălalt stat contractant, este impozabil în celălalt stat contractant.

2. Capitalul reprezentat de proprietăţi mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau de proprietăţi mobiliare aparţinând unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente este impozabil în celălalt stat.

3. Capitalul constituit din nave şi aeronave exploatate în trafic internaţional, din vapoare angajate în transport pe căi navigabile interioare şi din proprietăţi mobiliare ţinând de exploatarea unor asemenea nave, aeronave şi vapoare este impozabil numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat contractant.

S-a convenit ca dubla impunere să fie evitată după cum urmează:

1. În cazul României:

Când un rezident al României realizează venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, este impozitat în Austria, România va acorda:

a) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în Austria;

b) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe capital plătit în Austria.

Totuşi, această deducere nu va putea depăşi în nici un caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă, după caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în Austria.

2. În cazul Austriei:

a) Când un rezident al Austriei realizează venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, poate fi impozitat în România, Austria va scuti de impozit aceste venituri sau acest capital, sub rezerva prevederilor subparagrafelor b) – d).

b) Când un rezident al Austriei obţine elemente de venit care, în conformitate cu prevederile art. 10 – 12 şi ale paragrafului 4 al art. 13 pot fi impozitate în România, Austria va acorda ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident o sumă egală cu impozitul plătit în România. Totuşi, această deducere nu va depăşi acea parte a impozitului, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă acelor elemente de venit obţinute din România.

c) Dividendele, în sensul subparagrafelor a) şi b) ale paragrafului 2 al art. 10, plătite de o societate care este rezidentă a României unei societăţi care este rezidentă a Austriei şi care deţine o participare de cel puţin 10% din capitalul societăţii române, sunt scutite de impozit în Austria, sub rezerva prevederilor specifice din legislaţia internă a Austriei, dar indiferent de minimum de participare care se abate de la cerinţele de participare prevăzute de acea lege.

d) Când, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, venitul obţinut sau capitalul deţinut de un rezident al Austriei este scutit de impozit în Austria, Austria poate, cu toate acestea, să ia în considerare la calculul impozitului asupra venitului sau capitalului rămas al acelui rezident venitul ori capitalul scutit de impozit.

e) Prevederile subparagrafului a) nu se vor aplica asupra veniturilor obţinute sau asupra capitalului deţinut de un rezident al Austriei când România aplică prevederile prezentei convenţii pentru a scuti de impozit astfel de venituri sau de capital ori aplică prevederile paragrafului 2 al art. 10, 11 sau 12 asupra acestor venituri.

1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligaţii legate de aceasta, diferită ori mai împovărătoare decât impozitarea sau obligaţia la care sunt ori pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat contractant aflaţi în aceeaşi situaţie, mai ales în ceea ce priveşte rezidenţa. Această prevedere, independent de prevederile art. 1, se aplică, de asemenea, persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în celălalt stat contractant decât impunerea stabilită întreprinderilor celuilalt stat contractant care desfăşoară aceleaşi activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant o deducere personală, înlesnire sau reducere în ceea ce priveşte impozitarea, pe considerente legate de statutul civil ori de responsabilităţile familiale, pe care o acordă rezidenţilor săi.

3. Cu excepţia cazului când se aplică prevederile paragrafului 1 al art. 9, paragrafului 7 al art. 11 sau paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte plăţi făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant faţă de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinării capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost contractate faţă de un rezident al primului stat menţionat.

4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut ori controlat, în mod direct sau indirect, de unul ori de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unei impozitări sau obligaţii legate de aceasta, care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.

5. Prevederile prezentului articol se aplică impozitelor de orice fel şi de orice natură, indiferent de prevederile art. 2.

1. Când o persoană consideră că datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultă ori va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acestor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situaţia sa se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 25, acelui stat contractant al cărui naţional este. Cazul trebuie prezentat în 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă o impunere contrară prevederilor prezentei convenţii.

2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu prezenta convenţie. Orice înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripţie prevăzută în legislaţia internă a statelor contractante.

3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării ori aplicării prezentei convenţii. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru evitarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de prezenta convenţie.

4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizării unei înţelegeri în sensul paragrafelor precedente. Când, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare necesar un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.

1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicării prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiilor interne ale statelor contractante privitoare la impozitele vizate de prezenta convenţie, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară acesteia. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratată ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută conform prevederilor legislaţiei interne a acestui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţelor judecătoreşti şi organelor administrative) însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmărirea impozitelor sau cu soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul prezentei convenţii. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau în deciziile judiciare.

2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:

a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui stat contractant sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui stat contractant ori a celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret de afaceri, industrial, comercial sau profesional ori un procedeu de fabricaţie sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale la care au aderat statele contractante.

1. Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a celei de-a treia luni următoare ultimei notificări prin care statele contractante se informează reciproc asupra îndeplinirii procedurilor legale interne necesare intrării în vigoare a prezentei convenţii şi prevederile sale vor produce efecte:

a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă la venitul realizat, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care prezenta convenţia intră în vigoare; şi

b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venitul realizat sau pe capitalul deţinut, în ori după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care prezenta convenţie intră în vigoare.

2. La intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Convenţia dintre Republica Socialistă România şi Republica Austria pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la 30 septembrie 1976, va înceta să producă efecte:

a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă la venitul realizat, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care prezenta convenţie intră în vigoare; şi

b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venitul realizat sau pe capitalul deţinut, în ori după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care prezenta convenţie intră în vigoare.

Prezenta convenţie va rămâne în vigoare o perioadă nedeterminată. Fiecare stat contractant poate denunţa prezenta convenţie după o perioadă de 5 ani de la data la care aceasta a intrat în vigoare, cu condiţia remiterii pe căi diplomatice, cu cel puţin 6 luni înainte, a unei note de denunţare scrise. În această situaţie, prezenta convenţie va înceta să aibă efect:

a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă la venitul realizat, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare; şi

   b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venitul realizat sau pe capitalul deţinut, în ori după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare.

Drept care subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă, am semnat prezenta convenţie.

Semnată la Bucureşti la 30 martie 2005, în două exemplare originale în limbile română, germană şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe, textul în limba engleză va prevala.

Pentru România,

                             Ionel Popescu,

                       ministrul finanţelor publice

 Pentru Republica Austria,

                           Karl-Heinz Grasser,

                       ministrul federal de finanţe

ANEXA 1

PROTOCOL

În momentul semnării prezentei convenţii pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, încheiată astăzi între România şi Republica Austria, subsemnaţii am convenit ca următoarele prevederi să constituie parte integrantă a prezentei convenţii.

1. Referitor la articolul 5 „Sediu permanent”

Pentru şantiere de construcţii sau proiecte de construcţii ori montaj care au fost înfiinţate înainte ca prezenta convenţie să intre în vigoare se aplică prevederile Convenţiei semnate la Viena la 30 septembrie 1976.

2. Referitor la articolul 11 „Dobânzi”

Indiferent de prevederile paragrafului 2 al art. 11, dacă şi atâta timp cât Republica Austria, conform legislaţiei sale interne, nu stabileşte impozit cu reţinere la sursă asupra dobânzilor plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, cota de impozit prevăzută la paragraful 2 al art. 11 va fi redusă la 0% .

3. Referitor la paragraful 3 al articolului 17 „Artişti şi sportivi”

Se înţelege că paragraful 3 se aplică, de asemenea, entităţilor juridice care funcţionează ca orchestre, teatre, grupuri de balet, precum şi membrilor unor asemenea entităţi culturale, dacă astfel de entităţi juridice sunt entităţi nonprofit şi dacă acest lucru este atestat de autorităţile fiscale din statul de rezidenţă.

4. Referitor la paragraful 3 al articolului 22 „Alte venituri”

a) În sensul paragrafului 3, astfel de remuneraţii includ, de asemenea, despăgubiri pentru pagubele generate de infracţiuni sau delicte similare.

b) Veniturile menţionate în acest paragraf nu vor fi luate în considerare când se aplică metoda scutirii cu progresie.

Drept care subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă, am semnat prezentul protocol.

Semnat la Bucureşti la 30 martie 2005, în două exemplare originale în limbile română, germană şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe, textul în limba engleză va prevala.

Pentru România,

                              Ionel Popescu,

                       ministrul finanţelor publice

Pentru Republica Austria,

                            Karl-Heinz Grasser,

                       ministrul federal de finanţe


Alte resurse:

Lasă un comentariu