Convenția dintre România și Cipru pentru evitarea dublei impuneri

CONVENŢIE între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Cipru pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe avere

Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Cipru,

în dorinţa de a promova şi de a întări relaţiile economice între cele două ţări pe baza respectării principiilor independenţei şi suveranităţii naţionale, egalităţii în drepturi, avantajului reciproc şi neamestecului în treburile interne,

au hotărît să încheie o Convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe avere.

În acest scop au convenit după cum urmează:

ART. 1: Persoane vizate

    Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

ART. 2: Impozite vizate

    1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe avere stabilite de unul dintre statele contractante sau de unităţile lor administrativ-teritoriale ori de autorităţile locale, indiferent de sistemul de percepere.

    2. Sînt considerate impozite pe venit şi pe avere toate impozitele stabilite pe venitul total, pe averea totală sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe cîştigurile provenite din înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile.

    3. Impozitele existente care cad sub incidenţa convenţiei sînt, în special, următoarele:

    a) în ceea ce priveşte România:

    i) impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice şi juridice;

    ii) impozitul pe veniturile societăţilor mixte constituite cu participarea organizaţiilor economice române şi a partenerilor străini;

    iii) impozitul pe venitul realizat din activităţi agricole;

    (mai jos denumite impozit român)

    b) în ceea ce priveşte Cipru:

    i) impozitul pe venit;

    ii) contribuţia specială;

    iii) impozitul pe cîştigurile din capital

    (mai jos denumite impozit cipriot).

    4. Convenţia se va aplica, de asemenea, impozitelor identice sau analoage care se vor institui, după data semnării prezentei convenţii, în plus sau în locul celor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc orice modificări importante aduse legislaţiilor fiscale respective.

ART. 3: Definiţii generale

    1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

    a) termenul România, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul Republicii Socialiste România, inclusiv marea teritorială şi platoul continental, precum şi orice suprafaţă dincolo de apele teritoriale ale României asupra cărora România exercită, în conformitate cu dreptul internaţional şi cu propria sa legislaţie, drepturi suverane cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale existente în apele mării, solul şi subsolul acesteia;

    b) termenul Cipru înseamnă Republica Cipru şi include orice suprafaţă adiacentă apelor teritoriale ale Ciprului care, în conformitate cu dreptul internaţional, a fost sau ar putea fi desemnată ulterior, potrivit legislaţiei Ciprului referitoare la platforma continentală, ca o arie înăuntrul căreia pot fi exercitate drepturile Ciprului cu privire la fundul mării, subsolul şi resursele lor naturale;

    c) termenii un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă, după context, România sau Cipru;

    d) termenul persoană cuprinde o persoană fizică sau juridică şi orice altă grupare de persoane;

    e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică, inclusiv o societate mixtă constituită în conformitate cu prevederile legislaţiei române, sau orice entitate care este considerată persoană juridică în vederea impozitării;

    f) termenii întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant sau o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

    g) termenul naţional înseamnă:

    i) orice persoană fizică care are cetăţenia unui stat contractant;

    ii) orice persoană juridică, societate de persoane şi asociaţie care îşi dobîndeşte statutul juridic în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;

    h) termenul trafic internaţional înseamnă orice transport făcut de către o navă, o aeronavă sau un vehicul rutier exploatat de către o întreprindere care îşi are locul conducerii efective într-unul din statele contractante, cu excepţia cazului cînd un atare transport este efectuat numai între două locuri situate în celălalt stat contractant;

    i) termenul autoritate competentă indică:

    (i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat;

    (ii) în cazul Ciprului, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat.

    2. Pentru aplicarea convenţiei de către un stat contractant, orice termen care nu este altfel definit are sensul ce i se atribuie de către legislaţia acelui stat contractant care reglementează impozitele făcînd obiectul convenţiei, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită.

ART. 4: Domiciliul fiscal

    1. În sensul prezentei convenţii, termenul rezident al unui stat contractant indică orice persoană care, în virtutea prevederilor legale ale acelui stat, este subiect de impunere în acest stat datorită domiciliului său, rezidenţei, sediului conducerii sau oricărui alt criteriu de natură analoagă.

    2. Cînd, conform dispoziţiilor paragrafului 1, o persoană fizică este considerată rezidentă a ambelor state contractante, atunci acest caz va fi rezolvat în conformitate cu următoarele reguli:

    a) persoana va fi considerată rezidentă a statului contractant în care dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa. Dacă dispune de o locuinţă permanentă în fiecare dintre statele contractante, ea va fi considerată rezidentă a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sînt cele mai strînse (centrul intereselor vitale);

    b) dacă statul contractant în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă această persoană nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, atunci ea va fi considerată rezidentă a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;

    c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau dacă nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă a statului contractant a cărui cetăţenie o are;

    d) dacă această persoană are cetăţenia ambelor state contractante sau dacă nu are cetăţenia nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor tranşa problema de comun acord.

    3. Cînd, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1, o persoană, alta decît o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, ea este considerată ca rezidentă a statului contractant în care este situat sediul conducerii sale efective.

ART. 5: Sediu permanent

    1. În sensul prezentei convenţii, termenul sediu permanent indică un loc fix de afaceri prin care întreprinderea exercită în total sau în parte activitatea sa.

    2. Termenul sediu permanent cuprinde îndeosebi:

    a) un sediu de conducere;

    b) o sucursală;

    c) un birou;

    d) o uzină;

    e) un atelier;

    f) o mină, o carieră, un puţ petrolier sau pentru extracţia gazelor, precum şi orice alt loc de extracţie a resurselor naturale;

    g) un şantier de construcţii sau de montaj, altul decît cel la care se referă paragraful 3 (g) din acest articol, a cărui durată depăşeşte 12 luni.

    3. Termenul sediu permanent nu cuprinde:

    a) folosirea de instalaţii în scopul exclusiv al depozitării, expunerii sau livrării produselor sau mărfurilor aparţinînd întreprinderii;

    b) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinînd întreprinderii în scopul exclusiv al depozitării, expunerii sau livrării;

    c) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinînd întreprinderii numai în scopul de a fi prelucrate de către o altă întreprindere;

    d) menţinerea unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de a cumpăra produse sau mărfuri ori de a strînge informaţii pentru întreprindere;

    e) menţinerea unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de a face reclamă, de a furniza informaţii, pentru cercetări ştiinţifice sau pentru activităţi analoage care au caracter preparator sau auxiliar pentru întreprindere;

    f) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv pentru desfăşurarea de activităţi combinate din categoria celor menţionate la subparagrafele a) la e), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri rezultată din această combinare să aibă un caracter auxiliar sau preparator;

    g) un montaj executat de o întreprindere a unui stat contractant în legătură cu livrări de maşini sau echipament din acel stat către celălalt stat contractant;

    h) vînzarea produselor sau mărfurilor aparţinînd întreprinderii, expuse în cadrul unui tîrg sau expoziţii temporare ocazionale, după închiderea tîrgului sau expoziţiei.

    4. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 şi 2, cînd o persoană – alta decît un agent cu statut independent căruia i se aplică paragraful 5 – acţionează în numele unei întreprinderi şi are împuternicirea, pe care o exercită în mod curent într-un stat contractant, de a încheia contracte în numele întreprinderii, în această situaţie acea întreprindere se consideră că are un sediu permanent în acel stat cu privire la activităţile desfăşurate de acea persoană pentru întreprindere, în afară de cazul cînd activităţile unei astfel de persoane sînt limitate la cele menţionate la paragraful 3 care, dacă sînt exercitate prin intermediul unui loc fix de afaceri, nu vor face din acest loc fix de afaceri un sediu permanent.

    5. Nu se consideră că o întreprindere a unui stat contractant are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai prin faptul că aceasta îşi exercită activitatea prin intermediul unui curtier, al unui comisionar general sau al oricărui alt intermediar cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.

    6. Faptul că o societate rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de către o societate rezidentă a celuilalt stat contractant sau care exercită activitatea sa în acel celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

ART. 6: Venituri imobiliare

    1. Veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant din bunuri imobile (inclusiv veniturile din exploatările agricole ori forestiere) situate în celălalt stat contractant sînt impozabile în acel celălalt stat.

    2. a) Termenul bunuri imobile este definit, sub rezerva subparagrafelor b) şi c), în conformitate cu legea statului contractant în care bunurile în cauză sînt situate.

    b) Termenul bunuri imobile va cuprinde, în orice caz, toate accesoriile bunurilor imobile, inventarul viu şi mort al exploatărilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dreptul comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, a izvoarelor şi a altor bogăţii naturale;

    c) Navele şi aeronavele nu sînt considerate bunuri imobile.

    3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a bunurilor imobile.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesiuni.

ART. 7: Beneficiile întreprinderilor

    1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul cînd întreprinderea exercită activităţi în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat în acel stat. Dacă întreprinderea exercită activităţi în acest mod, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai în măsura în care sînt atribuibile acelui sediu permanent.

    2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant exercită activităţi şi în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat în acel stat, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată exercitînd activităţi identice sau analoage în condiţii identice sau analoage şi tratînd cu toată independenţa cu întreprinderea al cărui sediu permanent este.

    3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent sînt admise ca deduceri cheltuielile făcute pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află sediul permanent sau în altă parte.

    4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca beneficiile atribuibile unui sediu permanent să fie determinate pe baza unei repartizări a beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu împiedică acel stat contractant să determine beneficiile impozabile în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie, totuşi, să fie de aşa natură încît rezultatul să corespundă cu principiile cuprinse în prezentul articol.

    5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

    6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu permanent trebuie determinate în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul cînd există motive valabile şi suficiente de a proceda altfel.

    7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit care sînt tratate separat, în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acelor articole nu sînt afectate de dispoziţiile prezentului articol.

ART. 8: Întreprinderi de transport

    1. Beneficiile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor, a aeronavelor ori a vehiculelor rutiere sînt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

    2. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport navale se află la bordul unei nave, atunci se va considera că acesta se află în statul contractant în care este situat portul de armare al navei sau, dacă nu există un atare port de armare, în statul contractant în care cel care exploatează nava este rezident.

    3. Dispoziţiile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, beneficiilor obţinute din participările într-un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi.

ART. 9: Întreprinderi asociate

    1. Atunci cînd:

    a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau

    b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, şi cînd, fie într-un caz fie în celălalt, între cele două întreprinderi s-au stabilit sau impus condiţii, în relaţiile lor financiare sau comerciale, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci orice beneficii care, dacă nu ar fi fost acele condiţii, ar fi revenit uneia dintre întreprinderi, dar datorită acelor condiţii nu i-au revenit ca atare, pot fi incluse în beneficiile acelei întreprinderi şi impuse în mod corespunzător.

    2. Atunci cînd un stat contractant include în beneficiile unei întreprinderi a acelui stat – şi impozitează în mod corespunzător – beneficiile unei întreprinderi a celuilalt stat contractant care au fost impozitate în acel celălalt stat, iar beneficiile astfel incluse sînt beneficii care ar fi trebuit să revină întreprinderii primului stat menţionat, dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost cele care s-ar fi stabilit între întreprinderi independente, atunci acel celălalt stat va modifica corespunzător suma impozitului stabilit asupra acelor beneficii. La determinarea unei asemenea modificări se va ţine cont şi de celelalte prevederi ale convenţiei, iar dacă este cazul, autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

ART. 10: Dividende

    1. Dividendele plătite de către o societate care este rezidentă a unui stat contractant către un rezident al celuilalt stat contractant se impun în acel celălalt stat.

    2. Totuşi, aceste dividende pot fi impuse şi în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende, potrivit legislaţiei acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10 la sută din suma brută a dividendelor.

    3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, atît timp cît Cipru nu percepe un impozit pe dividende în plus faţă de impozitul stabilit pe beneficiile sau venitul unei societăţi, dividendele plătite de o societate care este rezidentă a Ciprului unui rezident al României vor fi scutite de orice impozit în Cipru, care poate fi stabilit pe dividende în plus faţă de impunerea beneficiilor sau veniturilor societăţii.

    4. Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modalităţile de aplicare a paragrafelor 2 şi 3.

    5. Prevederile paragrafelor 2 şi 3 nu vor afecta impozitarea societăţii cu privire la beneficiile din care sînt plătite dividendele.

    6. Termenul dividende, aşa cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile provenind din acţiuni sau alte drepturi care nu sînt titluri de creanţă, din participarea la beneficii, precum şi veniturile din alte părţi sociale care se impun ca şi venitul din acţiuni, conform legislaţiei fiscale a statului contractant în care este rezidentă societatea distribuitoare. În acest context, beneficiile distribuite de societăţile mixte române subscriitorilor de capital sînt asimilate dividendelor.

    7. Prevederile paragrafelor 1, 2 şi 3 nu se aplică în cazul cînd beneficiarul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară în celălalt stat contractant, în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, activităţi industriale sau comerciale prin intermediul unui sediu permanent situat acolo sau exercită în acel celălalt stat profesiuni independente printr-o bază fixă situată acolo şi acţiunile deţinute pentru care se plătesc dividendele sînt legate în mod efectiv de acel sediu permanent sau de acea bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

    8. Cînd o societate rezidentă a unui stat contractant obţine beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de societate rezidenţilor primului stat menţionat ori să supună beneficiile nedistribuite ale societăţii unui impozit pe beneficiile nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite sînt compuse, în total sau în parte, din beneficii sau venituri provenind din acel celălalt stat.

ART. 11: Dobînzi

    1. Dobînzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acel celălalt stat contractant.

    2. Totuşi, dobînzile realizate dintr-un stat contractant de un rezident al celuilalt stat contractant şi care este beneficiarul efectiv al dobînzii pot fi impuse în primul stat contractant menţionat cu o cotă care nu poate depăşi 10 la sută din suma brută a acestora.

    3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, dobînda provenită dintr-un stat contractant şi plătită:

    – celuilalt stat contractant sau unei instituţii a acelui celălalt stat, care nu este supusă impozitului pe venit în acel celălalt stat, sau

    – unui rezident al celuilalt stat contractant în legătură cu împrumuturile făcute, garantate sau asigurate de acel celălalt stat ori o instituţie a acestuia,

va fi scutită de impozit în primul stat menţionat. Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord instituţiile cărora li se vor aplica prevederile acestui paragraf.

    Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord orice altă instituţie guvernamentală căreia i se vor aplica prevederile prezentului paragraf.

    4. Termenul dobînzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, indică veniturile din titluri de creanţă de orice fel, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la beneficiile debitorului, şi, în special, veniturile din efecte publice şi veniturile din titluri sau obligaţii, inclusiv primele şi premiile decurgînd din aceste titluri. Penalităţile datorate pentru plata cu întîrziere nu vor fi considerate ca dobînzi în sensul prezentului articol.

    5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobînzilor, rezident al unui stat contractant, îşi desfăşoară activitatea în celălalt stat contractant din care provin aceste dobînzi, printr-un sediu permanent situat acolo, sau exercită în acel celălalt stat profesiuni independente printr-o bază fixă situată acolo, de care sînt legate efectiv dobînzile. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

    6. Dobînda va fi considerată ca provenind dintr-un stat contractant cînd plătitorul este chiar acest stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Cu toate acestea, cînd persoana plătitoare a dobînzii, fie că este sau nu rezidentă a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătură cu care se plăteşte dobînda şi o atare dobîndă se suportă de sediul permanent respectiv, atunci acea dobîndă se va considera ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.

    7. Cînd, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi terţe persoane, suma dobînzilor plătite, ţinînd cont de creanţa pentru care ele sînt vărsate, excede pe aceea asupra căreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va rămîne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinîndu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

ART. 12: Redevenţe

    1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant, plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, sînt impozabile în acel celălalt stat.

    2. Totuşi, redevenţele de felul celor la care se referă subparagraful a) al paragrafului 3 pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat, însă impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 5 la sută din suma brută a redevenţelor. Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitări.

    3. Termenul redevenţe, astfel cum este folosit în prezentul articol, indică plăţile de orice natură primite pentru folosirea sau concesionarea folosirii:

    a) unui patent (certificat de invenţie), a unei mărci de fabrică, a unui desen sau model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret, a unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific sau pentru informaţiile referitoare la experienţa cîştigată în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific;

    b) oricărui drept de autor pentru opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv a filmelor cinematografice şi a filmelor şi benzilor magnetice pentru televiziune sau radio.

    4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, rezident al unui stat contractant, îşi desfăşoară activitatea în celălalt stat contractant din care provin aceste redevenţe, printr-un sediu permanent situat acolo sau exercită în acel celălalt stat profesiuni independente printr-o bază fixă situată acolo şi dreptul sau bunul în legătură cu care se plătesc redevenţele este efectiv legat de acest sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

    5. Redevenţele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant dacă plătitorul este chiar acest stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Cu toate acestea, cînd plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu un rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care este legată efectiv obligaţia de plată a redevenţelor şi care suportă aceste redevenţe, acestea sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.

    6. Cînd, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi terţe persoane, suma redevenţelor plătite, ţinînd cont de prestarea pentru care ele sînt vărsate, excede pe aceea asupra căreia s-ar fi convenit de debitor şi creditor în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămîne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinîndu-se cont şi de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

ART. 13: Comisioane

    1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acel celălalt stat.

    2. Totuşi, asemenea comisioane pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat, însă impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 5 la sută din suma comisioanelor.

    3. Termenul comisioane, astfel cum este folosit în prezentul articol, indică plăţi făcute unui intermediar (broker), unui comisionar general sau oricărei alte persoane asimilate unui astfel de intermediar sau comisionar de către legislaţia fiscală a statului contractant din care provine o asemenea plată.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul comisionului, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin comisioanele un sediu permanent de care este legată efectiv activitatea generatoare de comisioane. În acest caz se aplică prevederile art. 7.

    5. Comisionul va fi considerat că provine dintr-un stat contractant cînd plătitorul este chiar acest stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Totuşi, cînd persoana plătitoare a comisionului, fie că este sau nu rezidentă a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care sînt legate activităţile pentru care este făcută plata şi acest comision este suportat de acest sediu permanent, atunci comisionul va fi considerat că provine din statul contractant în care este situat sediul permanent.

    6. Cînd, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiar sau între ambii şi terţe persoane, suma comisioanelor plătite, ţinînd cont de activităţile pentru care s-au plătit, excede pe aceea asupra căreia ar fi convenit plătitorul şi beneficiarul în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămîne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinîndu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

ART. 14: Cîştiguri din capital

    1. Cîştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, sînt impozabile în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri.

    2. Cîştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a bunurilor mobile ţinînd de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesiuni independente, inclusiv cîştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a unei asemenea baze fixe se impun în celălalt stat.

    3. Cîştigurile provenind din înstrăinarea navelor, a aeronavelor şi a vehiculelor rutiere exploatate în trafic internaţional sau a bunurilor mobile ţinînd de exploatarea unor astfel de mijloace de transport sînt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

    4. Cîştigurile provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decît cele menţionate la paragrafele 1, 2 şi 3, sînt impozabile numai în statul contractant al cărui rezident este cel care înstrăinează.

ART. 15: Profesiuni independente

    1. Veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant din exercitarea pe cont propriu a unei profesiuni independente sau a altor activităţi cu caracter analog sînt impozabile numai în acel stat, cu excepţia cazului cînd rezidentul dispune pentru exercitarea activităţii sale de o bază fixă în celălalt stat contractant. Dacă dispune de o astfel de bază fixă, veniturile sînt impozabile în celălalt stat contractant, dar numai în măsura în care acestea sînt atribuibile acelei baze fixe.

    2. Expresia profesiuni independente cuprinde, în special, activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi activitatea independentă a medicilor, avocaţilor, inginerilor, arhitecţilor, dentiştilor şi contabililor.

ART. 16: Profesiuni dependente

    1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19 şi 20, retribuţiile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariată sînt impozabile numai în acel stat, cu condiţia ca activitatea să nu fie exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată în celălalt stat contractant, remuneraţiile primite sînt impozabile în celălalt stat.

    2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat menţionat, dacă:

    a) beneficiarul rămîne în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în cursul anului calendaristic, şi

    b) remuneraţiile sînt plătite de către o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat, şi

    c) remuneraţiile nu sînt suportate de către un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

    3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pentru activitatea salariată exercitată la bordul unei nave, al unei aeronave sau al unui vehicul rutier exploatat în trafic internaţional vor fi impuse în statul contractant în care se află situat locul conducerii efective a întreprinderii.

ART. 17: Tantieme

    Tantiemele, jetoanele de prezenţă şi alte remuneraţii similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitate de membru al consiliului de administraţie sau al unui organ similar al unei societăţi rezidente în celălalt stat contractant vor fi impuse în acel celălalt stat.

ART. 18: Artişti şi sportivi

    Prin derogare de la prevederile art. 15 şi 16, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant ca profesionist de spectacole, cum ar fi artist de teatru, de cinema, de radio sau televiziune ori interpret muzical, precum şi sportiv, din activitatea lui personală desfăşurată în această calitate în celălalt stat contractant vor fi impuse în acel celălalt stat. Cu toate acestea, veniturile obţinute din astfel de activităţi vor fi scutite de impozit în acel stat, dacă activităţile sînt desfăşurate în cadrul acordurilor sau înţelegerilor culturale încheiate între statele contractante.

ART. 19: Funcţii guvernamentale

    1. Remuneraţiile, altele decît pensiile, plătite de un stat contractant, de o unitate administrativ-teritorială sau de o autoritate locală din acel stat unei persoane fizice pentru servicii prestate acelui stat, unităţii administrativ-teritoriale sau autorităţii locale se vor impune numai în acel stat.

    2. Cu toate acestea, remuneraţia la care se referă paragraful 1 va fi impozabilă numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sînt prestate în acel stat, iar persoana fizică este un rezident al acelui stat şi dacă:

    i) este un naţional al acelui stat, sau

    ii) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

    3. a) Orice pensie plătită de către sau din fonduri create de un stat contractant sau o unitate administrativ-teritorială ori o autoritate locală a acesteia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, unităţii administrativ-teritoriale sau autorităţii locale va fi impozabilă numai în acel stat.

    b) Cu toate acestea, o atare pensie va fi impozabilă numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizică este un naţional sau un rezident al acelui stat.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică remuneraţiei pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate comercială sau industrială desfăşurată de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială ori o autoritate locală a acestuia.

ART. 20: Pensii

    Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile, anuităţile şi orice alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat.

ART. 21: Studenţi

    1. Sumele pe care le primeşte un student sau un practicant, care este prezent într-un stat contractant numai în scopul educării sau instruirii sale şi care este sau a fost imediat anterior venirii sale rezident al celuilalt stat contractant, în scopul întreţinerii, educării sau instruirii sale, nu vor fi impuse în primul stat contractant menţionat, cu condiţia ca astfel de sume să provină din surse aflate în afara acelui stat.

    2. Un student la o universitate sau o altă instituţie de învăţămînt superior dintr-un stat contractant sau un practicant, care este prezent în celălalt stat contractant pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc 183 de zile în anul calendaristic respectiv şi care este sau a fost imediat anterior venirii sale rezident al primului stat menţionat, nu va fi impus în celălalt stat contractant pentru remuneraţia aferentă serviciilor prestate în acel celălalt stat, cu condiţia ca serviciile să fi fost prestate în legătură cu studiile sau pregătirea sa, iar remuneraţia să fie un cîştig necesar întreţinerii sale.

ART. 22: Profesori

    1. Un profesor rezident al unui stat contractant, care predă sau efectuează cercetări la o universitate sau la orice altă instituţie de învăţămînt a celuilalt stat contractant, va fi impus numai în primul stat contractant, pentru toate remuneraţiile primite în legătură cu acea activitate, pe o perioadă care să nu depăşească 2 ani de la data începerii activităţii sale.

    2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica veniturilor din cercetare, dacă lucrările de cercetare nu sînt întreprinse în interes general, ci în primul rînd în interesul personal al uneia sau mai multor persoane determinate.

ART. 23: Venituri nemenţionate expres

    Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant care nu au fost menţionate expres în articolele precedente ale prezentei convenţii se impun numai în acel stat.

ART. 24: Avere

    1. Averea constînd din bunuri imobile, aşa cum sînt ele definite la paragraful 2 al art. 6, este impozabilă în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.

    2. Averea constînd din bunuri mobile care fac parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau din bunuri mobile care aparţin unei baze fixe folosită pentru exercitarea unei profesiuni independente este impozabilă în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

    3. Navele, aeronavele şi vehiculele rutiere exploatate în trafic internaţional şi bunurile mobile afectate exploatării unor astfel de mijloace de transport sînt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

    4. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident al unui stat contractant se impun numai în acel stat.

ART. 25: Evitarea dublei impuneri

    1. Dubla impunere va fi evitată după cum urmează:

    a) În ce priveşte România, impozitele plătite în Cipru de rezidenţii României asupra venitului obţinut sau averii deţinute care, în conformitate cu prevederile acestei convenţii, pot fi impuse în Cipru, vor fi scăzute din impozitele datorate statului român.

    Beneficiile vărsate de întreprinderile de stat române la bugetul statului sînt considerate în acest articol ca impozit al României.

    b) În ce priveşte Cipru, sub rezerva prevederilor legii cipriote privind deducerea din impozitul plătit în Cipru a impozitului plătit în orice teritoriu din afara Ciprului şi a oricăror modificări ulterioare ale acelor prevederi – care nu vor afecta principiul general al acestuia – şi dacă prin legea cipriotă nu este prevăzută o deducere sau o înlesnire mai mare, impozitul plătibil în România asupra beneficiilor, venitului sau cîştigurilor realizate în România va fi dedus din orice impozit plătibil în Cipru, aferent unor astfel de beneficii, venit sau cîştiguri.

    2. Potrivit paragrafului 1, termenul impozit cipriot va include:

    a) impozitul cipriot care ar fi trebuit să fie plătit pe orice beneficiu sau dobîndă la care s-a acordat un stimulent, o scutire sau o altă înlesnire de impozit în Cipru, dar numai pentru acel stimulent, scutire sau înlesnire de impozit;

    b) impozitul cipriot care ar fi trebuit să fie deductibil din orice dividend plătit din beneficiile la care s-a acordat un stimulent, o scutire sau o înlesnire de impozit în Cipru, dar numai pentru acel stimulent, scutire sau înlesnire de impozit.

ART. 26: Limitarea înlesnirilor

    Cînd, potrivit oricărei prevederi din prezenta convenţie, un venit beneficiază de o înlesnire la plata impozitului în unul dintre statele contractante şi potrivit legislaţiei în vigoare din celălalt stat contractant venitul menţionat al unei persoane este supus impozitării pentru suma aferentă care a fost remisă către/sau primită în acel celălalt stat contractant şi nu pentru întreaga sumă din acel stat, atunci înlesnirea acordată potrivit prezentei convenţii în primul stat contractant menţionat se aplică numai asupra venitului remis către/sau primit în celălalt stat contractant.

ART. 27: Nediscriminarea

    1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligaţii legate de impunere care este diferită sau mai împovărătoare decît aceea la care sînt sau pot fi supuşi naţionalii acelui celălalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie.

    2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu se va stabili în acel celălalt stat în condiţii mai puţin avantajoase decît impozitarea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat, desfăşurînd aceleaşi activităţi.

    Această prevedere nu poate fi interpretată ca obligînd un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant orice înlesnire, reducere sau scutire de impozit cu caracter personal, în funcţie de situaţia sau de sarcinile familiale pe care le acordă propriilor săi rezidenţi.

    3. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este, în totalitate sau în parte, deţinut sau controlat, direct sau indirect, de unu sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu sînt supuse în primul stat contractant menţionat nici unui impozit sau obligaţii legate de impunere care este diferită sau mai împovărătoare decît aceea la care sînt sau pot fi supuse alte întreprinderi de aceeaşi natură ale acestui prim stat menţionat.

    4. Termenul impozitare indică în prezentul articol impozitele de orice natură sau denumire.

ART. 28: Procedura amiabilă

    1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciază că măsurile luate de unu sau de ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformă cu prezenta convenţie, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia naţională a acelor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este.

    2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să dea o soluţie satisfăcătoare, să rezolve problema pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este conformă cu convenţia.

    3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve, pe calea înţelegerii amiabile, orice dificultăţi sau dubii cu privire la interpretarea sau la aplicarea convenţiei. Ele pot, de asemenea, să se consulte în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenţie.

    4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în vederea realizării unei înţelegeri aşa cum se prevede în paragrafele precedente. Cînd, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare ca fiind recomandabil un schimb de vederi oral, un atare schimb poate avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.

ART. 29: Schimb de informaţii

    1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor schimba informaţiile care sînt necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii şi cele ale legilor interne ale statelor contractante privitoare la impozitele vizate de convenţie, în măsura în care impozitarea pe care ele o prevăd este conform cu convenţia. Orice informaţie astfel schimbată va fi tratată ca secret şi nu va fi divulgată nici unei persoane sau autorităţi, inclusiv unei instanţe, altele decît cele însărcinate cu stabilirea, aplicarea, urmărirea sau încasarea impozitelor vizate de prezenta convenţie.

    2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunînd unuia dintre statele contractante obligaţia:

    a) de a lua măsuri administrative în contradicţie cu propria legislaţie sau cu practica administrativă a unuia sau a celuilalt stat contractant;

    b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza propriei sale legislaţii sau în cadrul practicii administrative normale a unuia sau a celuilalt stat contractant;

    c) de a transmite informaţii care ar divulga orice secret comercial, industrial, profesional sau procedeu comercial sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

ART. 30: Funcţionari diplomatici şi consulari

    Dispoziţiile prezentei convenţii nu afectează privilegiile fiscale de care beneficiază funcţionarii diplomatici sau consulari, în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau în virtutea prevederilor unor acorduri speciale.

ART. 31: Intrarea în vigoare

    1. Guvernele statelor contractante vor notifica unul altuia că procedurile constituţionale cerute pentru intrarea în vigoare a prezentei convenţii au fost îndeplinite.

    2. Convenţia va intra în vigoare la data ultimei notificări prevăzute la paragraful 1 şi prevederile sale îşi vor produce efectul pentru prima dată:

    a) cu privire la impozitele reţinute la sursă, la sumele obţinute pe/sau după 1 ianuarie al anului calendaristic imediat următor celui în care convenţia intră în vigoare;

    b) cu privire la celelalte impozite pe venit şi la impozitele pe capital, la impozitele care sînt stabilite pentru anul impozabil care începe la/sau după 1 ianuarie al anului calendaristic imediat următor celui în care convenţia intră în vigoare.

ART. 32: Denunţarea

    Prezenta convenţie va rămîne în vigoare pînă la denunţarea ei de către unul dintre statele contractante. Oricare dintre statele contractante poate denunţa convenţia pe cale diplomatică, transmiţînd în acest sens o notă de denunţare cu cel puţin 6 luni înainte de sfîrşitul anului calendaristic care urmează unei perioade de 5 ani de la data la care convenţia intră în vigoare. În acest caz, convenţia va înceta să fie aplicabilă:

    a) cu privire la impozitele reţinute la sursă, la sumele plătite la/sau după 1 ianuarie al anului calendaristic imediat următor celui în care s-a transmis nota de denunţare;

    b) cu privire la alte impozite pe venit şi impozite pe capital, la impozitele care sînt stabilite pentru oricare an impozabil care începe la/sau după 1 ianuarie al anului calendaristic imediat următor celui în care s-a transmis nota de denunţare.

    Drept care subsemnaţii, autorizaţi legal în acest scop, au semnat prezenta convenţie.

    Făcută la Nicosia la 16 noiembrie 1981, în două exemplare originale, redactate fiecare în limbile română, greacă şi engleză, cele trei texte avînd aceeaşi valabilitate. În caz de divergenţe în interpretarea dispoziţiilor acestei convenţii, textul în limba engleză are precădere.

Pentru guvernul

Republicii Socialiste România,

Aurel Duma

Pentru guvernul

Republicii Cipru,

A. Afxentoiu


Resurse similare:

Lasă un comentariu