Home » Îndrumare fiscală » Consolidarea fiscală la nivel de grup – ce presupune această noutate legislativă?

Consolidarea fiscală la nivel de grup – ce presupune această noutate legislativă?

Spre finalul anului 2020, Codul Fiscal a suferit anumite modificări (prin Legea nr. 296/2020), iar printre ele se numără o serie de reguli noi care vizează consolidarea fiscală, în ceea ce privește impozitul pe profit, la nivel de grup de companii.

În esență, logica creării unui astfel de mecanism este de a li se permite companiilor implicate să își compenseze profiturile cu pierderile la nivelul grupului, în ceea ce privește calcularea și plata impozitului pe profit. Acest lucru, însă, nu se va întâmpla automat. Companiile interesate de mecanismul consolidării fiscale la nivel de grup trebuie să facă o solicitare pe care să o adreseze Fiscului.

În acest context, prezentăm, mai jos, care sunt cele mai importante aspecte care trebuie reținute, înaintea unui asemenea demers – cum se calculează impozitul pe profit la nivel de grup și care este ideea din spatele acestui mecanism; care este cel mai timpuriu moment de la care se poate aplica facilitatea; ce companii pot să facă parte dintr-un asemenea grup; ce demersuri trebuie urmate pentru a constitui un astfel de aranjament.

Ce înseamnă, mai exact, consolidarea fiscală la nivel de grup și cum poate ajuta companiile care formează un grup fiscal?

După cum am anticipat deja, ideea din spatele acestui mecanism este de a le permite mai multor companii care formează un grup fiscal să-și compenseze profiturile cu pierderile. Cum se întâmplă acest lucru? Potrivit Codului Fiscal (după modificările aduse prin Legea nr. 296/2020), în primă instanță, fiecare membru al unui grup fiscal își va determina rezultatul fiscal, în mod individual, pentru stabilirea obligațiilor de plată în ce privește impozitul pe profit.

Abia după aceea intervin regulile specifice pentru aplicarea mecanismului consolidării fiscale: sunt însumate toate rezultatele fiscale, determinate anterior, în mod individual, de fiecare membru al grupului fiscal. Rezultatul pozitiv va fi profit impozabil. Dacă e negativ, discutăm de pierderi fiscale. Cu alte cuvinte, cota de impozitare se aplică doar dacă rezultatul e mai mare decât zero.

Potrivit prevederilor Codului fiscal, „[p]erioada de aplicare a sistemului de consolidare fiscală în domeniul impozitului pe profit este de 5 ani fiscali, calculați începând cu primul an al aplicării sistemului de consolidare fiscală și până la desființarea grupului fiscal, iar sistemul este opțional”.

Așadar, este important de reținut: consolidarea fiscală la nivel de grup este doar opțională, astfel că firmele pot să analizeze dacă, în situația lor, se justifică recurgerea la acest sistem și dacă poate fi un mecanism util.

Care este cel mai timpuriu moment de la care companiile pot să aplice mecanismul consolidării fiscale la nivel de grup?

Deși discutăm de reguli care au intrat în vigoare odată cu oficializarea Legii nr. 296/2020 (24 decembrie 2020), mecanismul consolidării fiscale la nivel de grup va putea fi aplicat doar începând cu anul 2022.

Și asta din cauză că, după cum spuneam și la începutul articolului, regulile se aplică doar dacă un grup de companii face o cerere în acest sens (prin intermediul unei firme responsabile; mai exact, a reprezentantului grupului). Iar aplicarea efectivă a mecanismului, potrivit Codului fiscal, poate avea loc abia din anul următor celui în care este făcută cererea.

În plus, regulile relevante au intrat în vigoare abia de la 1 ianuarie 2021. Astfel că, oricum, nu era posibilă decât depunerea unei cereri în 2021, ceea ce face ca mecanismul să fie aplicabil, efectiv, abia din 2022 – pentru acele companii care vor să îl implementeze printr-o cerere depusă anul acesta.

Nu în ultimul rând, este important de precizat și că aceste cereri nu pot fi depuse, la acest moment. Pentru simplul motiv că, pe lângă regulile introduse prin Legea nr. 296/2020, mai e nevoie ca autoritățile fiscale să adopte o serie de norme pentru punerea în aplicare a mecanismului care vizează consolidarea fiscală la nivel de grup. Aceste norme metodologice includ și modelul cererii specifice ce trebuie transmisă Fiscului.

Ce companii pot să facă parte dintr-un grup care aplică mecanismul consolidării fiscale?

Potrivit Codului fiscal, e important de reținut două seturi principale de reguli, când discutăm de consolidarea fiscală la nivel de grup de companii. În primul rând, e vorba de o serie de condiții care vizează un număr minim de entități, care trebuie să aibă anumite legături de control între ele.

În al doilea rând, e vorba de o serie de condiții de fond ce trebuie respectate de firmele vizate, care includ tipul de impozit aplicat sau interdicția firmelor aflate în dizolvare – ori lichidare – de a participa la un astfel de aranjament.

Primul set de reguli vizeză componența grupului și legăturile formate între companiile implicate. În esență, un grup fiscal poate fi constituit doar dacă există cel puțin două companii din următoarele categorii:

  • o persoană juridică română/persoană juridică cu sediul social în România înființată potrivit legislației europene și una sau mai multe persoane juridice române/persoane juridice cu sediul social în România înființate potrivit legislației europene la care aceasta deține, în mod direct sau indirect, cel puțin 75% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot al acestora;
  • cel puțin două persoane juridice române la care o persoană fizică română deține, în mod direct sau indirect, cel puțin 75% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot;
  • cel puțin două persoane juridice române deținute, în mod direct sau indirect, în proporție de cel puțin 75% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot, de o persoană juridică/fizică, rezidentă într-un stat cu care România are încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri sau într-un stat cu care s-a încheiat un acord privind schimbul de informații;
  • cel puțin o persoană juridică română deținută, în mod direct sau indirect, în proporție de cel puțin 75% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot, de o persoană juridică rezidentă într-un stat cu care România are încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri sau într-un stat cu care s-a încheiat un acord privind schimbul de informații și sediul permanent/sediul permanent desemnat din România al acestei persoane juridice străine.

După cum se poate vedea, numitorul comun, în toate cazurile de mai sus, îl reprezintă gradul de control (75% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot) pe care una din entitățile implicate în schemă îl deține asupra uneia sau mai multor companii. În timp ce 75% nu este minimul pentru a controla o companie, acest număr putând fi mult mai mic, în funcție de circumstanțe, Codul fiscal impune un prag destul de ridicat – unul din motive fiind, probabil, evitarea abuzurilor.

Oricum, există și o prevedere expresă conform căreia un grup de companii, în sensul mecanismului de mai sus, nu poate fi format, în mod valid, „când opțiunea privind aplicarea sistemului de consolidare fiscală în domeniul impozitului pe profit are ca scop frauda și evaziunea fiscală”. În plus, abuzurile sunt prevenite și prin faptul că, pe lângă regulile de substanță cu privire la procentajul de control deținut, există și reguli ce vizează perioada minimă în care controlul trebuie deținut, înainte de începerea perioadei de consolidare fiscală: cel puțin un an.

Al doilea set de reguli vizează o serie de condiții variate, precum:

  • fiecare membru al grupului trebuie să fie plătitor de impozit pe profit;
  • fiecare contribuabil trebuie să aplice același sistem de plată a impozitului pe profit;
  • fiecare contribuabil trebuie să aplice același an fiscal;
  • niciunul din membrii grupului nu trebuie să facă parte din alt grup fiscal în domeniul impozitului pe profit;
  • niciunul din membrii grupului nu trebuie să fie plătitor de impozit micro ori să fie concomitent plătitor de impozit pe profit și plătitor de impozit specific;
  • niciunul din membrii grupului nu trebuie să intre sub incidența regulilor speciale referitoare la contribuabilii care desfășoară activități de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor și care vizează cuantumul impozitului când acesta ar fi mai mic decât 5% din veniturile generate de astfel de activități;
  • niciunul din membrii grupului nu se află în dizolvare/lichidare.

Cum se formează grupul de companii pentru aplicarea consolidării fiscale?

La acest moment, încă nu se știe cu exactitate care vor fi formalitățile ce vor trebui demarate de grupul fiscal pentru aplicarea regulilor speciale privind consolidarea fiscală la nivel de grup, în ceea ce privește impozitul pe profit. Asta deoarece, astfel cum spuneam mai sus, ANAF-ul trebuie să publice reguli metodologice care să stabilească:

  • procedura de implementare și de administrare a grupului fiscal;
  • modelul și conținutul cererii comune și a unor formulare.

Cererea comună se referă fix la documentul care trebuie înaintat organului fiscal pentru aplicarea sistemului. Acest document trebuie depus de reprezentatul legal al companiei responsabile (în esență, cea care reprezintă grupul) și trebuie semnat de toți reprezentanții legali ai tuturor membrilor grupului.

Cererea trebuie depusă cu cel puțin 60 de zile înainte de începerea perioadei pentru care se solicită aplicarea consolidării fiscale.


Alte resurse:

Lasă un comentariu