Home » Celebrarea Mărțișorului în România – ce semnifică această sărbătoare?

Celebrarea Mărțișorului în România – ce semnifică această sărbătoare?

În aceste zile ne bucurăm din nou de celebrarea Mărțișorului în România. Dar ce înseamnă această sărbătoare exact și de unde a pornit ea? Care sunt tradițiile din care se trage și legendele din jurul acestei sărbători? Haideți să cunoaștem mai bine originile acestei frumoase sărbători.

După cum știm, în România luna martie poartă numele popular „Mărțișor”. De asemenea, începând cu luna martie începe anotimpul primăvara, vremea se încălzește treptat, iar natura își începe regenerarea și revenirea la viață.

Pentru cei care nu știu încă, tradițional, Mărțișorul este de fapt, nici mai mult nici mai puțin, doar acel fir împletit în două culori, alb cu roșu. La origini, el nu a fost nimic mai mult, însă în timp mărțișorul a început să fie atașat unui mic simbol, de obicei reprezentat de un obiect artizanal, care de cele mai multe ori reprezintă primăvara.

Surprinzător sau nu, ca răspândire teritorială celebrarea Mărțișorului nu este o sărbătoare doar a românilor. Ea apare în tradiția românilor, dar și a unor țări vecine, precum Bulgaria (Martenița). De asemenea, este o sărbătoare care se regăsește și în tradiția rusească, moldovenească sau sârbă.

Istoric vorbind, în România la origini se speculează că Mărțișorul a fost numit „funia anului”. El era confecționat din fire de lână albe și negre, reprezentând unirea contrariilor: vara și iarna, lumina și întunericul, frigul și căldura, viața și moartea. Se credea că mărțișorul are proprietăți magice și că aduce noroc, putere și sănătate pentru tot anul persoanei care îl poartă. În trecut mărțișorul era purtat de toată lumea, bărbați și femei.

Astăzi, de obicei femeile și fetele primesc mărțișoare și le poartă în luna martie, ca semn al sosirii primăverii. Treptat, alături de sărbătorirea Mărțișorului, în România au început a fi oferite și flori de primăvară, unele dintre cele mai reprezentative fiind ghioceii. Astfel a început să fie văzut ca un accesoriu purtat mai mult de femei decât de bărbați.

Legenda eclipsei

Există mai multe tradiții și mituri legate de luna martie și începutul sezonului de primăvară. Una dintre primele legende se întoarce mult înapoi în timp, până în secolul întâi d.h. Legenda este legată de o eclipsă solară care a vut loc în acea perioadă. Pe atunci se vehicula o poveste conform căreia soarele, văzând de câtă distracție au parte oamenii pe Pământ în aceste zone, a vrut să se bucure și el de plăcerile lumești. Așadar, se spune că ar fi coborât pe pământ în timpul unui festival, deghizat sub forma unui tânăr chipeș. Din păcate, tânărul a fost răpit în anumite împrejurări.

Deși oamenii erau triști din cauza absenței soarelui, nimeni însă nu a avut curajul să meargă să-l elibereze. Până într-o zi când un tânăr și-a făcut curaj și s-a decis să elibereze soarele. A reușit într-un final să-l elibereze, dar, din păcate, a murit înainte să se poată bucura de primăvară. Rănit, sângele lui cald s-a scurs pe zăpada albă, topind-o. De aici și îmbinarea în mărțișor a culorilor alb și roșu.

Un alt mit face legătura între ziua de 1 martie și Baba Dochia. În mitologia românească, Baba Dochia este o figură asociată cu întoarcerea primăverii. Primele 9 zile ale lunii martie sunt dedicate ei, fiind cunoscute în cultura locală sub numele de „Babele”. Cele nouă zile sunt asociate cu cele nouă haine despre care se spune că Baba Dochia le-a avut atunci când a plecat în munți și a înghețat până la moarte, după ce și-a aruncat hainele pe rând.

Legenda Babei Dochia

Una dintre legendele românești despre Baba Dochia povestește că acest personaj ar fi avut un băiat pe care-l chema Dragobete (care a dat naștere unei alte sărbători, cea de Dragobete) și care era foarte chipeș și dorit de toate fetele. Băiatul însă era îndrăgostit de o singură fată, iubire cu care Baba Dochia nu ar fi fost de acord. Se spune că era oricum un personaj foarte rău din fire. Astffel, pentru că bătrâna nu o accepta pe fată, încerca tot timpul să-i facă zilele grele.

Într-o zi ea a hotărât s-o trimită pe fată la râu cu un ghem de lână neagră, cerându-i să o spele până ajunge albă (alte legende spun că ar fi trimis-o să culeagă zmeură, tocmai pentru că știa că nu va găsi zmeură iarna). Abia atunci se putea întoarce la iubitul ei. Afară era încă iarnă și un ger năprasnic. Fata însă, din iubire pentru soțul ei, a mers la râu și s-a apucat să spele lâna primită.

Obosită şi aproape înghețată de frig, fata începea să-și piardă speranţa. Dar lângă ea și-a făcut apariția o bătrână, care ar fi fost Sfânta Vineri (alte legende povestesc că ar fi fost Isus sau Dumnezeu sub întruchiparea unui bătrân). Aceasta i-a oferit o floare roşie cu care să spele lâna, spunându-i că se va albi. Într-adevăr, lâna a început să devină treptat albă precum zăpada. Baba Dochia, văzând lâna albită şi crezând că floarea era un semn de sosire a primăverii, s-a pornit să urce pe munte la păscut cu turma sa de oi. Pe măsură ce urca pe munte baba se încălzea și astfel mai arunca câte un cojoc din cele nouă pe care le avea pe ea (alte legende vorbesc de 12 cojoace). Astfel, baba ajunge să poarte pe ea doar o ie. Dar se pare că exact atunci a pornit un viscol puternic care a transformat-o în stană de piatră pe Baba Dochia, cu tot cu oile sale.

De aici, se pare, vine și tradiția ca pe 1 martie fiecare să aleagă o zi dintre primele 9 ale lunii (reprezentând cele 9 cojoace). Conform tradiției, la fel cum vremea este în ziua pe care o alegeți, la fel vor fi toate zilele de primăvară pentru voi: frumoase sau urâte.

Celebrarea Mărțișorului – sărbătoare romană sau dacică?

Conform unor cercetări arheologice, se consideră că sărbătoarea Mărțișorului în România își urmărește istoria cu mai bine de 8.000 de ani în urmă. Astfel, unii etnologi consideră că celebrarea Mărțișorului are origini romane. Alții susțin teoria că este mai degrabă o veche tradiție dacică locală.

Un fapt foarte interesant legat de 1 martie este că, în Roma antică trecerea în noul an se sărbătorea fix pe data de 1 martie și nu pe 1 ianuarie, cum se sărbătorește după calendarul actual. De fapt, luna martie a fost numită în cinstea zeului roman Marte. În mitologia romană Marte era nu numai zeul războiului, ci și zeul agriculturii, care contribuie la renașterea naturii, primăvara, și implicit luna martie, fiind puternic asociată cu renașterea naturii.

În zilele noastre, tradiția spune că un mărțișor trebuie purtat pentru toată luna martie, după care el se agață de crengile unui pom fructifer. Astfel, pomul va da roade, iar acest lucru va aduce bogăție în casele oamenilor. Se mai spune că, dacă cineva își pune o dorință în timp ce atârnă mărțișorul în copac, dorința îi va fi îndeplinită cu siguranță.

O altă sărbătoare interesantă din martie are loc în ziua de 9 martie. Conform vechii credințe religioase – mormintele și porțile Cerului se deschid în această dată, iar gospodinele îi cinstesc pe cei 40 de Sfinți, în tradiția românească numiți „mucenici” sau „mucinici”.

În cinstea celor 40, femeile pregătesc mucenici ca ofrandă, sub formă de colaci sau covrigi, după diferite rețete. Tradiția spune că fiecare trebuie să coacă cel puțin 40 de mucenici, care vor fi serviți cu 40 de pahare de vin roșu.

Se mai spune că, în această zi, poarta Raiului se deschide, cerul coborând pe Pământ, iar omul se înalță la cer, într-o comuniune sufletească cu Dumnezeu, specifică perioadei în care ne aflăm – adică Postul Paștelui. Întâmplarea acestei sărbători în apropierea echinocțiului de primăvară nu este întâmplătoare, deoarece într-o viziune populară mai veche trecerea dintre cele două lumi se poate face numai urmând calea Soarelui.

Doriți să contribuiți cu comentarii utile la articolul nostru? Vă invităm să le introduceți mai jos.


Ce mai puteți citi:

Lasă un comentariu